Grecia si-a gestionat foarte rau finantele publice in ultimuldeceniu, incluzand aici si tentative de ascundere a deficitelorprin folosirea "contabilitatii creative", a unor derivative (ceeace a amplificat o mare problema de credibilitate). Dar judecareachestiunii grecesti in izolare este, in opinia mea, o eroare,intrucat efectele de contagiune sunt foarte puternice. In plus,criza financiara scoate in evidenta suboptimalitatea UniuniiMonetare (UM).
Grecia are un sector public hipertrofiat si foarte ineficient.Este deci spatiu de reducere a cheltuielilor. Pe de alta parte, nuvor putea fi evitate cresteri de impozite (TVA, accize lacombustibil etc.). Norii unei crize fiscale ce ameninta intreagaEuropa fac ca amanarea unor corectii de fond la bugetul public saaiba un cost in crestere rapida. Grecia are nevoie de sprijin dinpartea celorlalte tari membre din UM, data fiind reactia pietelorin pofida masurilor anuntate de guvernul de la Atena. Acest sprijineste necesar tinand cont de prima de risc pe care pietele oataseaza obligatiunilor grecesti (circa 350 de puncte de baza fatade bunt-urile germane), putand lua forma unor garantii si acumpararii de obligatiuni grecesti de catre institutii financiaredin UM. Totodata, in ajutorul Greciei ar fi si o prelungire decatre Banca Centrala Europeana a programului de oferire delichiditate ieftina in schimbul unei game variate de colaterale(care sa includa si obligatiuni grecesti). Daca sprijinul acordatGreciei se face concomitent cu adoptarea de catre aceasta tara aunor masuri serioase de asanare a finantelor publice, nu putemvorbi despre un "bail-out" (salvare de la faliment), care esteinterzisa de prevederile constituirii UM.
Propunerea ca UE sa emita obligatiuni proprii si cu fondurileobtinute sa se intervina in caz de nevoie este interesanta, dar nupoate avea aplicabilitate imediata. Daca ideea va prinde viata arputea functiona in UE un fond de stabilizare care sa descurajezeoperatiuni impotriva stabilitatii financiare a statelor membre fiedin zona euro, fie din afara (deci si Romania ar fi beneficiara).Ideea lansata de a implica FMI intr-un program de ajutorare nu estelipsita de temei, dar ar arata (asa cum s-a intamplat cu tari ce nufac parte din zona euro) ca UE nu este capabila, singura, sa-sirezolve problemele economice. Cat priveste infiintarea unei AgentiiMonetare Europene (un fel de IMF regional), ea este de luat inseama, dar nu are relevanta imediata pentru dificultatile cu carecare se confrunta Atena acum.
Aminteam de efecte de contagiune. In fapt toata aria sudica, maiputin dezvoltata, a UM are dificultati considerabile. Aceasta crizafinanciara evidentiaza mai bine suboptimalitatea Uniunii Monetare:pietele sunt prea rigide pentru a compensa inexistenta uneipolitici economice care sa amortizeze efecte ale socurilorasimetrice. Iar Pactul de stabilitate si de crestere nu are cum safie un mecanism satisfacator, deoarece este focalizat pe chestiuneafinantelor publice; aspectele de erodare a competitivitatii intarile in care preturile devanseaza mult dinamica productivitatiinu si-au gasit raspunsuri adecvate. In plus, in UE fiind interziscontrolul miscarilor de capital si diferentele de dezvoltareeconomica fiind majore, nu a putut fi stopata crearea de conditiide avant si prabusire (boom and bust) in unele tari. Astfel, infaze cand Banca Centrala Europeana practica dobanzi mici ca efectal unei inflatii scazute, capitaluri substantiale se indreaptacatre zonele mai putin dezvoltate, unde se mizeaza pe randamenteinvestitionale superioare. Aceasta este, in buna masura, explicatiaperioadei de avant economic de tip speculativ din Spania,Portugalia etc., care a condus la cresteri de inflatie si salariipeste media din Uniune si, implicit, la pierderi de competitivitate- rezultatul fiind deficite externe tot mai mari. De asemenea,sectorul corporatist din tarile sudice, adesea, nu a tinut pasul cucerintele impuse de concurenta din UE, din economia globala.Toateacestea fac necesara o reexaminare a modului in care UniuneaMonetara functioneaza, a instrumentelor pe care tarile le au pentrua controla dezechilibre majore - bugetare, de competitivitate; suntnecesare, intre altele, politici privind veniturile ca si masuri depolitica industriala.
Cresterea puternica a marjelor la cotatiile "politelor deasigurare" (CDS) fata de obligatiuni suverane grecesti (ca si fatade obligatiuni corporatiste) exprima si actiuni speculative deamploare. Christine Lagarde, ministrul economiei si finantelorfrancez a deplans aceste actiuni cu ceva timp in urma. Este denotat ca si Ben Bernanke, intr-o depozitie de saptamana trecuta dinCongresul american, s-a referit la utilizarea CDS in scopurispeculative, care pot destabiliza situatia financiara a unei tari.Cei care spun ca este vorba de operatiuni de asigurare (hedging)ignora cu buna stiinta ca aici nu avem de-a face cu o piataperfecta, care sa minimizeze anvergura si impactul speculatiilor,ci cu una incoltita de mari operatori (banci de investitii sifonduri de risc), cu asa-numitii "market makers". Este firesc decica autoritati publice, la nivel national si international, saincerce sa intervina pentru a preveni riscuri sistemice -asa cum,in anumite situatii, s-a procedat la restrictionarea de"short-selling" de active listate la bursa. Comisia Europeana (UE)ar trebui sa se consulte cu Washington in aceasta privinta, cucelelalte tari membre ale G20 (amintesc ca in Parlamentul Europeanam criticat speculatiile care se fac impotriva monedelor tarilorcare nu fac parte din zona euro, in conditiile in care unii dintrecei ce speculeaza sunt salvati cu bani publici).
Pe un plan mai larg este vorba despre reglementarea sisupravegherea sistemului financiar international. Este nevoie, inopinia mea, sa ne intoarcem la logica initiala (a lui Keynes) aaranjamentelor de la Bretton Woods; sunt necesare controale alefluxurilor de capital pentru a asigura stabilitate economica, uncomert liber si echitabil. Sunt de salutat, in acest sens, unelestudii recente ale FMI. Robert Mundell, cu decenii in urma, asubliniat "imposibila trinitate": concomitenta unor fluxuri decapital libere, curs de schimb stabil (ceea ce nu inseamna fix) sipolitica monetara eficace (autonoma). Organizarea globala aeconomiei s-a indepartat de la asemenea teze/constatarifundamentale in ultimul patrar al secolului trecut aparand un camptot mai vast pentru tranzactii de orice fel, frecvent pentruspeculatii. Asa a ajuns AIG (care a fost salvata de la prabusire destatul american) din cea mai mare companie de asigurari din lumein, de facto, un veritabil fond de risc (hedge fund), care prinoperatiunile sale a periclitat stabilitatea sistemului financiarinternational. Este timpul sa revenim la ratiune, la abordaripragmatice, la intelegerea ca sistemul de intermediere financiaratrebuie sa serveasca economiei si nu invers. In acelasi timp,guvernele, mai ales in UE, trebuie sa-si respecte angajamentelefiduciare fata de parteneri; este obligatoriu sa fie evitata catmai mult conduita de tip "calator fara bilet" (free riding).Altminteri, drumul nu poate decat sa conduca spre destramareaUniunii.
Daniel Daianu este profesor de economie, fosteuroparlamentar si ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
