România este măcinată de una din cele mai perfide şi distrugătoare crize. E vorba de criza de încredere. Care loveşte la toate palierele începând cu cel demografic şi continuând cu cel economico-financiar şi respectiv politic.
Românul şi-a pierdut încrederea. În el, în conaţionalii săi şi în viitor. Aşa se explică de ce o bună parte dintre noi caută un izvor de încredere şi optimism pe alte meleaguri ale lumii.
Aşa se explică de ce natalitatea nu creşte. Instabilitatea inoculată constant de sus în jos în societatea românească produce aceste efecte nocive. Neîncrederea în ziua de mâine amână decizia familiei de a se extinde. Şi tot neîncrederea într-un viitor mai bun justifică apetenţa pentru economisire, „bani albi pentru zile negre”, în detrimentul evident al consumului. Criza de încredere se manifestă chiar şi în modul de economisire.
Românii preferă siguranţa – relativă în realitate - a depozitelor bancare în defavoarea unor investiţii, chiar minimale pe bursă. Căci loviturile primite de aceasta în timp au demolat desigur în mentalitatea colectivă instituţia numită bursă de valori. Ironia sorţii este că aceleaşi bănci în care sunt depozitate economiile populaţiei sunt privite cu neîncredere când vine vorba de creditare.
Ar fi trebuit desigur ca cineva, o instituţie sau o sumă de instituţii, să vegheze ca încrederea să rămână. E vorba desigur de instituţiile fundamentale ale statului.
Guvern, Preşedinte, Parlament, etc. Numai că exact acestea au fost şi sunt cele care, de 25 de ani încoace ucid încrederea cetăţeanului. Ce vreţi exemplu mai fiabil decât absenteismul ridicat la alegerile care au loc în această ţară? În cine ca om şi partid să mai ai încredere atunci când ţi se vehiculează cu candoare cifre care mai de care mai înfloritoare legate de avântul economic al naţiunii şi, în acelaşi timp, subliniez, în acelaşi timp, se mai introduce o taxă, se mai majorează o acciză, ceea ce evident demonstrează eşecul economic şi nicidecum gloria trâmbiţată?
Cercul se închide desigur şi guvernanţii, indiferent de coloratura politică – e mult spus doctrină pentru plaiurile dâmboviţene – culeg „roadele” distrugerii încrederii cetăţeanului. Ce mai contează că acţionează incoerent? Cu o mână chipurile încurajează venitul disponibil al unei părţi din populaţie, mă refer desigur la celebra electorată, iar cu cealaltă îl reduc la nivelul întregii populaţii, e vorba bineînţeles de introducerea accizei la ţiţei. Şi atunci, global vorbind, ce se întâmplă cu fiscalitatea în România, nu cumva creşte? Întrebarea e retorică desigur. Şi subsemnatul priveşte cu neîncredere un eventual răspuns politic.
Nu sunt optimist căci ştim cu toţii că încrederea se câştigă greu, în timp, şi se pierde imediat. Caut în jur un izvor de încredere şi nu prea îl găsesc. Aşa că ma gândesc să dau următorul anunţ pe întreg mapamondul: „Naţiune din estul Europei pierdut încrederea. Dacă aveţi în exces rugăm ajutaţi.” Glumesc desigur, încrederea nu poate fi importată, se naşte şi trăieşte în fiecare dintre noi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
