Decizia directorilor Fondului Monetar International, de a nu acorda Romaniei nici macar "extensia tehnica" de 4-6 saptamani a acordului stand-by, solicitata de premierul Mugur Isarescu, arata clar ca, in acest an, nu vom primi nici un ban nici de la Fond, cum nu vom primi nici de la Uniunea Europeana. FMI, ai carui experti nu se pronuntasera pro sau contra programului economic al Cabinetului Isarescu pe anul 2000, a sanctionat astfel in mod evident incercarea premierului de a iesi din tiparele aplicate de Fond pretutindeni in lume, care au costat Romania pana acum trei ani de cadere economica. Este vorba, in primul rand, despre masurile de reforma fiscala, adoptate de Guvern fara unda verde de la FMI si, in al doilea rand, de proiectarea unei cresteri economice direct din investitii si inca din acest an. Or, programul-tip al FMI, aplicat pretutindeni in lume, cere mai intai potolirea inflatiei si a deficitelor. Acestea sunt obiective bune, in esenta, dar, dupa o cadere economica enorma pe timp de pace, orice Guvern are datoria sa fie preocupat mai degraba de cresterea economica decat de inflatie. Cu atat mai mult cu cat nu incalzeste pe nimeni programarea unei inflatii in acord cu FMI, dar evident nerealista, cum a dovedit experienta ultimilor ani. Aceeasi experienta arata ca a fost imposibila reducerea simultana a inflatiei, deficitului bugetar si deficitelor externe. Ce-i reproseaza directorii FMI Guvernului, atat de grav incat sa ne refuze o prelungire de cateva saptamani a acordului care mai este valabil pana la sfarsitul lunii martie? Nimic foarte concret; nu in sensul neindeplinirii unor parametri. Doar impresia ca veniturile prevazute in proiectul de buget par cam mari si cheltuielile par cam mici, precum si indoielile privind politica salariala a Guvernului. La Bucuresti, impresia ca FMI ne plimba si ca n-are de gand sa ne mai dea nici un ban in anul 2000 este tot mai apasata. Dar refuzul pana si a unei simple extensii tehnice - adica un minim semn de sprijin, care nu ar fi costat Fondul nici un dolar - i-a stupefiat chiar si pe acei ministri ai Cabinetului Isarescu obisnuiti cu subtilitatile institutiei de la Washington. Desigur ca, daca expertii ar purica la sange performantele economice ale Romaniei, motive de refuz s-ar gasi destule, numai ca acordurile cu Fondul, desi procedural se invart in jurul criteriilor de performanta, au mai mult rol de semnal pentru pietele de capital. Altfel spus, banii de la Fond sunt, si daca-i obtii, putini, dar existenta unui acord da statului respectiv o "bulina rosie". Rezulta ca, desi functiile si parghiile institutiei sunt financiare, semnalele emise de FMI sunt politice. Politic vorbind, statul roman s-a ales asadar cu o "bulina neagra", din care restul lumii va intelege ca nu trebuie sa aduca bani in Romania. Suntem astfel intr-o situatie grea din care va trebui sa iesim singuri-singurei, dupa ce a devenit clar ca nici banii promisi de Uniunea Europeana nu vor veni anul acesta, ci anul viitor cel mai devreme. Fireste, tot chestiunile de ordin procedural au fost motivul oficial al acestei amanari. Or, UE, mai mult decat FMI, este o institutie politica, iar alocarea unor bani pentru o tara invitata, la Helsinki, sa inceapa negocierile de aderare la UE, ar fi fost, in primul rand, un semnal politic pozitiv. Dupa cum a fost clar ca decizia de la Helsinki a fost un cadou politic facut Romaniei, prea putin bazat pe considerente de performanta economica. Numai ca, in situatia noastra, declaratiile nedublate de finantare sunt o slaba consolare. Deciziile celor doua institutii internationale ar trebui sa actioneze ca un dus rece pentru intreaga clasa politica de la Bucuresti. In acest moment, devine tot mai putin important daca UE si FMI au refuzat un cadou actualei Puteri sau au facut un cadou Opozitiei, in perspectiva alegerilor. Daca Guvernul Isarescu nu va reusi sa stapaneasca o economie ajunsa intr-o stare de plans nu de azi-de ieri, ci dupa zece ani de decizii oscilante sau gresite, nu intereseaza pana la urma cine castiga alegerile. Mai important ar fi ca cine iese din urna sa ia in primire un cal viu, si nu unul mort, nu numai fiindca in cazul al doilea n-ar putea obtine decat o slaba recolta de potcoave, ci mai ales fiindca, in aceasta fabula, calul suntem noi toti.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
