Opinii

Noi să ne întoarcem la noi să găsim soluţii pentru a merge înainte

Noi să ne întoarcem la noi să găsim soluţii pentru a merge înainte

Autor: Sorin Pâslaru

02.12.2011, 00:08 819

România, o ţară care vrea din toate puterile să îşi aducă economia la nivelul Occidentului, priveşte cu uimire acum cum ţări mult mai puternice, unde salariile sunt de 5, de 7 ori mai mari decât aici, sunt sufocate de datorii şi nu mai conving pieţele financiare să se împrumute.

Grecia, Portugalia, Irlanda au fost date rând pe rând ca modele pentru dezvoltare economică, pentru atragerea de fonduri europene - este adevărat, mai mult ultimele două. Dar nu despre modele este vorba, cât despre viaţa oamenilor. Românii pleacă să muncească în aceste ţări, aceste economii au devenit o sursă de angajări, o sursă de finanţare pentru România.

Şi acum, ce vedem? Vedem ţări care pur şi simplu nu mai acces la pieţele financiare să se împrumute. Acum doi ani Germania se împrumuta pe 10 ani la 3,2% dobândă, Franţa la 3,5%, Italia la 3,9%, Portugalia la 3,8% şi Grecia la 4,9%.

Astăzi Germania se împrumută la 1,8% dobândă - scăderea fiind un efect al neîncrederii pieţelor în partenerele sale din Europa, dar Italia la 6,7% sau chiar peste 7%, Spania la 6,4%, Portugalia la 11,3%, Grecia, incredibil, la 30,7%. Este clar că vine furtuna.

Ce să facă România? La ce să ne aşteptăm? Pe buzele tuturor este această întrebare. Este corect să mizăm pe creştere economică în 2012? Ce soluţii are o ţară mică, o ţară periferică precum România să înoate în furtună? Ce măsuri de prevedere trebuie să ne luăm?

Când am decis să abordăm acest subiect la gala ZF, care sărbătoreşte în fiecare an înfiinţarea Ziarului Financiar, în noiembrie 1998 - ne-am gândit: cine este în Europa o voce care poate explica, care ne poate da un mesaj, o voce independentă?

Dl. Wolgang Munchau, editorialist de 8 ani la Financial Times pe probleme ale zonei euro şi preşedinte al unei platforme de dezbateri despre euro, eurointelligence.com, este o voce distinctă în Europa în acest moment. Iar când l-am invitam pe dl. Munchau la gală nu bănuiam nici noi amploarea dezbaterii pe care o va provoca cea mai recentă opinie a sa în care a scris: "Zona euro are la dispoziţie 10 zile să evite colapsul". Putem spune chiar că dl. Munchau este omul zilei astăzi printre ziariştii de business din Europa.

Chiar comisarul pe probleme economice şi monetare Oli Rehn din cadrul Comisiei Europene a spus miercuri ceea ce dl. Munchau afirmase de luni în Financial Times, cu trimitere directă la summit-ul crucial al Uniunii Europene de pe 9 decembrie: "Avem 10 zile să luăm decizii cruciale".

Pentru România, este important să ştim: ce trebuie făcut, ce măsuri să ne luăm, la ce ne putem aştepta, cum să ne ferim de această tensiune de pe pieţele financiare.

Unde vom fi mâine? Unde vom fi peste cinci ani? Ce va fi cu euro? Cine ne poate da răspunsuri la aceste întrebări?

Concluzia întâlnirii cu editorialistul Financial Times, dar şi a Galei ZF, unde au urcat pe scenă reprezentanţii celor mai puternice companii din România? Simplu: NOI. Noi trebuie să răspundem la aceste întrebări. Noi trebuie să decidem dacă adoptarea euro este un lucru bun sau nu şi când să o facem. Noi trebuie să decidem ce facem cu băncile - le ameninţăm, le punem să dea credite, le taxăm, le naţionalizăm sau, dimpotrivă, le lăsăm să facă ce vor, noi hotărâm ce metodă găsim să avem finanţare. Ortodoxă, neortodoxă, catolică, budhistă sau confucianistă, o soluţie. Noi trebuie să ştim cum să facem, să găsim idei, putere şi bani să ne dezvoltăm.

Cu capital străin, cum am încercat în perioada 2000-2008, când investiţiile străine au crescut de la 5 mld. euro la 50 mld. euro, dar şi datoria externă totală de la 11 mld. euro la 90 mld. euro, cu capital autohton, cum face China, prin agricultură şi producători locali, cum face Polonia, cu taxe mari, cum face Suedia, sau cu taxe mici, cum încearcă Georgia.

Noi trebuie să ne uităm întâi la noi, apoi în jur, apoi la cei de dinaintea noastră şi să ne asumăm un proiect care ni se potriveşte, cu resursele pe care le avem, cu felul nostru de a construi timpul şi viaţa, cu felul nostru de a învăţa lucruri noi, de a învăţa computerul, iphone-ul, ipad-ul, rusa, engleza, chineza, cu ştiinţa noastra de a ne adapta şi de a ne descurca până la urmă. Nu are nimeni altcineva un proiect pentru noi dacă nu venim noi cu proiectul nostru.

AFACERI DE LA ZERO