Washington, weekendul 10–11 mai 2025. Nu ştiu de ce lumea crede că America este în cădere, pentru că, din ce am văzut la faţa locului – cel puţin din capitala SUA – nu pare să fie aşa ceva.
Timp de şase zile am fost la SelectUSA Investment Summit 2025, cel mai important eveniment anual organizat de Guvernul American – Departamentul de Comerţ – pentru a atrage investiţii în SUA, alături de incubatorul de afaceri Innovix şi Raiffeisen Bank, în proiectul MoonshotX, de a aduce antreprenori români, companii româneşti peste graniţă, în căutarea de contacte, oportunităţi şi în afara României.
Pentru americanul de rând – sau cel puţin pentru managerul celor care stăteau la intrare, venit acum mulţi ani în America din Jamaica –, care îi întâmpinau pe oaspeţi la Gaylord National Resort Convention Center, National Harbour, Maryland, România există. Au auzit de noi, ca să zic aşa, doar prin Nadia, Nadia Comăneci. „Welcome, Sir! Welcome to America! Where are you from? Romania?! Yes, yes, Nadia, Nadia!!!” Poate aşa ne dăm seama cât de mare a fost Nadia şi cât de mult existăm în lume, ca nume, ca ţară, prin ea. Dar cum e în America, astăzi, cu Trump?
Preţurile cresc, tarifele noi le vom plăti, iar miliardarii vor face bani, se vor îmbogăţi în continuare. Aşa e politica, politicienilor nu le pasă de noi, dar e bine că avem de lucru! Aceeaşi părere despre politică şi politicieni este peste tot în lume. De câţi bani ai nevoie ca să trăieşti aici, în Washington? 3.000–4.000 de dolari pe lună? Pe lună? Poate 3.000 de dolari pe săptămână! Pentru că ei socotesc salariile la brut, asta înseamnă cam 2.000 net.
Chiria e mare, şcolile sunt scumpe, maşina costă, preţurile cresc! Dar, pentru a ajunge la 3.000 brut pe săptămână, trebuie să ai şi un al doilea job, cel puţin cu jumătate de normă – ceea ce mulţi chiar au. Bineînţeles că poţi trăi şi cu 4.000 de dolari pe lună, brut, dar nu prea îţi rămân bani şi pentru altceva. Dar ca să stai cât de cât rezonabil în capitala SUA, puţin la marginea oraşului, ai nevoie de peste 100.000 de dolari brut pe an, cum calculează ei, adică vreo 70.000 de dolari net pe an.
Puterea de cumpărare a unui salariu este de aproape trei ori mai mare decât la noi: dacă noi putem să luăm dintr-un salariu mediu din Bucureşti 100 de burgeri, americanii pot să cumpere 300 – la un burger de 20 de dolari. La Waldorf Astoria, era 34 de dolari, un espresso simplu 8 dolari, un espresso dublu 11 dolari! Plus taxele care veneau. Dacă discuţi cu doorman-ul, dacă discuţi cu un şofer de Uber, dincolo de părerea lor despre Trump, politicieni, miliardari, au un cult al muncii extraordinar, indiferent de ceea ce fac.
Şi asta este peste tot – inclusiv la paznicii de la muzee, la cei care vând tricouri pe stradă, la chelneri. Ca să nu mai vorbesc de bancheri, avocaţi, consultanţi – unde competiţia este atât de puternică pentru a face bani, întâi pentru companie şi pentru a rămâne în job, încât numai pentru asta trăiesc.
Bineînţeles, la ei este vorba de alte cifre şi de un alt nivel de trai. Toţi ştiu că, dacă nu au un job, nu au bani, nu au asigurare, nu au cu ce să trăiască. Şi trag – pentru că de 35 de dolari o cursă venea şi te lua de unde te-a lăsat, numai să-l anunţi înainte – şi respectă acel job ca şi cum ar fi cel mai important lucru pe care îl fac şi de care depinde soarta lumii.
De asta America, cel puţin din punct de vedere economic, merge cu toată forţa înainte. Şi americanii nu au nicio îndoială că sunt cea mai mare naţiune din această lume, începând de la şoferul de Uber venit în America din Eritreea la mijlocul anilor ’90 şi până la Donald Trump. M-am întors la Washington după 25 de ani şi, cum am spus la început, nu mi se pare că America a decăzut.
Cel puţin nu din ce se vede.
Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.
