Opinii

Notă de lectură: David Graeber, DATORIA. Primii 5000 de ani

Opinii primite la redacţie

Notă de lectură: David Graeber, DATORIA. Primii 5000 de...

Autor: Silviu Cerna

24.05.2021, 10:54 480

 

Cartea cu titlul de mai sus a primit în 2012 premiul Bateson al Societăţii de Antropologie Culturală, care este una dintre cele mai mari secţiuni ale Asociaţiei Americane de Antropologie. Ea demonstrează că ştiinţa economică poate beneficia în multe feluri de pe urma cercetărilor din antropologia socială. Una din posibilităţile pe care antropologia le creează pentru cercetarea economică este abordarea unor procese economice în termeni mai generali decât cei ai analizei economice tradiţionale: valoare, preţ, cost, profit etc. Mai precis, perspectiva antropologică oferă o viziune globală asupra unor probleme economice universale, dar care se manifestă în forme remarcabil de diverse în toate civilizaţiile. Cartea recenzată aici nu epuizează implicaţiile acestei viziuni, ci constituie o tratare istorică mondială a noţiunii centrale de „datorie”. Ea este utilă totuşi nu numai istoricilor economiei şi ai dreptului, ci şi economiştilor şi juriştilor care se ocupă de problemele contemporane.

Acestea fiind spuse, trebuie totuşi precizat că abordarea lui Graeber diferă adesea de modul în care economiştii şi juriştii contemporani tratează subiectele respective. El evită, de regulă, discutarea amănunţită a aspectelor tehnice ale problemelor economice şi juridice discutate, deoarece consideră că multe dintre aceste dezbateri sunt profund exotice. (p. 302). Or, aceasta sugerează o anumită încercare de ocultare a problemelor economice şi juridice reale.

Cartea lui Graeber este de dimensiuni impresionante (682 pagini şi peste 1.000 titluri bibliografice) şi este excelent tradusă în limba română de către Florentina Hojbotă şi Dragoş Dodu. Scopul său este clarificarea semnificaţiei pe care o are reducerea simţului moral şi juridic la „limbajul unei tranzacţii economice.” În cuvintele autorului: „Ce înseamnă reducerea obligaţiilor morale la datorii?” (p. 21). „Cine anume are dreptul de a vorbi în numele cosmosului sau al omenirii, pentru a ne spune cum să ne plătim datoria?” (p. 100).

Dimensiunea istorică a cărţii provine din încercarea autorului să găsească originile schimbărilor culturale ce au dus la înţelegerea actuală a ideilor de justiţie şi de datorie. După cum află cititorul încă de la începutul cărţii, răspunsul final al lui Graeber la întrebările amintite este că reducerea moralei la mercanilism provoacă un dezastru social la scară internaţională. El dă exemplul ţărilor din lumea a treia, care au fost constrânse de FMI să adopte măsuri de austeritate pentru a beneficia de refinaţarea datoriilor contractate în trecut faţă de creditorii internaţionali, în principal faţă de marile bănci, precum Citibank şi Chase. (p. 6). După părerea sa, există o mare confuzie morală cu privire la datorie (p. 16), deoarece chiar şi oamenii cărora le pasă de lumea a treia şi de soarta săracilor sunt de acord cu pricipiul că datoria trebuie rambursată. Această confuzie este ilustrată prin relatarea unei întâniri cu o activistă angajată în lupta împotriva sărăciei. În cursul discuţiei dintre cei doi, autorul a explicat de ce crede el că FMI trebuie desfiinţat, însă interlocutoarea sa i-a obiectat că ţările din lumea a treia ar putea cere acestei instituţii să impună programe de austeritate ţărilor dezvoltate, deoarece acestea din urmă „au împrumutat banii ăia! (de la ţările sărace–SC). Toată lumea trebuie să-şi plătească datoriile”. (p. 7).

În acest cadru, DATORIA. Primii 5000 de ani apare ca o încercare de reconstruire a modului în care limbajul pieţei a pătruns treptat în toate aspectele vieţii umane, inclusiv în morală şi religie. (p. 128). Autorul foloseşte cuvântul „datorie” în sens juridic, pentru a-l distinge de noţiunea morală de „obligaţie” şi explică pe larg modul în care, de-a lungul timpului, toate relaţiile umane, chiar şi cele mai intime, au ajuns să fie concepute ca datorii exprimate în formă bănească. (p. 516-521). În concepţia lui Graeber, acest lucru a dus la sclavie şi la violenţă, din cauza „capacităţii banilor de a transforma moralitatea într-o chestiune de aritmetică impersonală – şi în acelaşi timp, de a justifica astfel de lucruri care altminteri ar părea scandaloase sau obscene.” (p. 22).

Ca urmare, Graeber acordă puţină atenţie logicii schimbului de mărfuri şi relaţiilor contractuale. El consideră că prezumţia egalităţii juridice a părţilor contractante, care se află în centrul concepţiei clasice despre societate, pe care o prezintă în capitolele 1, 2, 3 şi 4, este „una din cele mai crude şi mai violente forme de egalitate imaginabile.” (p. 287). În capitolele 5, 6 şi 7, Graeber îşi expune propria concepţie despre ceea consideră a fi o economie umană, în care „banii nu sunt un mijloc de a cumpăra sau a face schimb cu fiinţe umane, ci un mod de a exprima cât de mult nu se poate face aşa ceva.” (p. 316). De asemenea, el dă o explicaţie istorică modului în care s-a pierdut acest ideal în cursul istoriei, de la Mesopotamia mileniului III î. Cr., la Grecia antică şi Irlanda medievală. Autorul se arată consternat de faptul că legile irlandeze medievale stabileau un preţ monetar exact pe demnitatea umană (p. 257) şi critică obiceiul irlandez medieval de a exprima preţul onoarei în „cumale” sau fete-sclave. (p. 253).

Istoricii economiei şi ai dreptului sunt provocaţi, aşadar, să privească într-o lumină nouă evoluţia în timp a noţiunii centrale de „obligaţie”. Cartea lui Graeber ridică, de asemenea, multe întrebări indirecte cu privire la modul în care izvoarelor istorico-juridice antice au fost receptate în lucrările autorilor moderni. Astfel, în mai multe rânduri, el face referinţă la contribuţia dreptului roman la crearea civilizaţiei occidentale, amintind celebra afirmaţie a teoreticianului german al dreptului, Rudolf von Jhering, că Roma antică a cucerit lumea de trei ori: prima dată prin armatele sale, a doua oară prin religie, iar a treia oară prin legile sale (298). După Graeber, în special concepţiile moderne despre proprietate şi libertate provin din ideile romane despre sclavie, dominium şi gospodărie. Rezultatul acestei receptări a dreptului roman este însă incoerent, deoarece „înseamnă să ne poziţionăm, într-o manieră stranie, ca stăpâni şi deopotrivă ca sclavi.” (p. 315).

Meritul autorului este că reuneşte corpuri de cunoştinţe din diverse discipline sociale, care nu sunt, de obicei, interconectate. Iar modul său original de argumentare creează adevărate surprize intelectuale. De exemplu, prezentarea pe care o face legăturii dintre, pe de o parte, apariţia banilor comerciali, iar pe de altă parte, purtarea vălului de către femei şi respingerea prostituţiei de către aristocraţii greci (p. 282-285) este cu adevărat epatantă. Tot aşa este analiza sa a relaţiei dintre, pe de o parte, explozia datoriilor, transformarea tuturor relaţiilor umane – şi, prin extensie a corpurilor femeilor – în mărfuri potenţiale, iar pe de altă parte, dezvoltarea patriarhatului şi declinul drepturilor femeilor în Mesopotamia mileniului II î. Cr. (p. 262). Mai mult, prin compararea evenimentelor din istoria europeană cu evoluţiile concomitente din India, China şi Orientul Mijlociu, Graeber combate anumite concepţii încetăţenite, de exemplu, prejudecata că Evul Mediu a fost o perioadă de supunere oarbă faţă de autorităţi, o „epocă a credinţei” – concepţie greşită pe care el o atribuie Iluminismului francez (465). În continuare, el argumentează că inflaţia uriaşă care a avut loc în Europa la începutul epocii moderne se explică prin faptul că în acea perioadă China a trecut de la un sistem monetar bazat pe banii de hârtie la un sistem monetar bazat pe  argint. (p. 484).

Predilecţia lui Graeber pentru abordarea interdisciplinară şi naraţiunea amplă conferă cărţii o savoare ieşită din comun. Însă, nici chiar un savant de talia lui Graeber nu poate fi specialist în toate subiectele de care se ocupă. Considerăm că multe afirmaţii ale sale, chiar dacă nu sunt esenţiale pentru argumentare, sunt neinspirate. De exemplu, juristul şi filozoful politic Jean Bodin este calificat drept scriitor scolastic, iar cuvintele lui sunt citate pentru a ilustra propria propunere a lui Graeber de construire a unei structuri legale a contractelor, curţilor de judecată şi chiar a guvernării bazate pe viziunea lui Toma din Aquino despre dragoste şi prietenie. (p. 516). Alte afirmaţii sunt neverosimile, cum ar fi cea referitoare la dezbaterile polemice care au avut loc în universităţile spaniole, precum cea din Santander, despre umanitatea indienilor din America. (p. 497). În fine, alte idei sunt neadevărate din punct de vedere empiric, cum ar fi, de exemplu, aserţiunea că „aservirea prin îndatorare continuă să fie maniera principală de recrutare a forţei de muncă în întreaga lume: fie în sens literal, în cea mai mare parte a Asiei de Est sau a Americii Latine, fie în sens subiectiv, întrucât majoritatea muncitorilor sau a angajaţilor salariaţi simt că muncesc în primul rând pentru a achita împrumuturi purtătoare de dobânzi.” (p. 579).

Mai trebui adăugat că mulţi istorici resping concepţia filozofului existenţialist german Karl Jasper despre „epocile axiale” – adică perioadele de coordonare a unor schimbări epocale din diferite culturi răspândite în întreaga lume. (p. 339). Or, această concepţie stă la baza viziunii lui Graeber despre marile „cicluri” ale istoriei lumii (p. 325), care încep cu Epoca primelor Imperii Agrare (3500–800 î. Cr.), continuă cu Epoca Axială (800 – 600 d.Cr.), Evul Mediu (600 d. Cr.–1450 d.Cr.), Epoca imperiilor capitaliste” (1450–1971) şi se termină cu epoca actuală încă necunoscută (1971– prezent). Mai mult, Graeber susţine că pentru fiecare dintre aceste perioade există un sistem monetar corespunzător, bazat pe credite sau pe metale.

Unele afirmaţii din DATORIA. Primii 5000 de ani sunt de-a dreptul şocante pentru un economist oarecum familiarizat cu istoria gândirii economice. De exemplu, Graeber susţine că multe dintre cele mai cunoscute idei ale lui A. Smith provin din textele persane medievale (p. 30). Motivul este că el vede o asemănare izbitoare între, pe de o parte, ideile lui Smith despre „mâna invizibilă” şi schimbul economic ca o consecinţă naturală a raţiunii umane şi a vorbirii, iar pe de altă parte, ideile exprimate în textele economice scrise de teologul şi filosoful musulman Al-Ghazali (1058–1111 d. Cr.) şi de astronomul şi matematicianul persan Nasir al-Tusi (1201–1274 d. Cr.). Cu toate acestea, există o explicaţie cunoscută pentru orginea amintitelor idei din opera lui Smith: filozofia aristotelică şi filozofia stoică, preluate prin intermediul gândirii economice a epocii medievale şi a scolasticii, despre care se ştie sigur că l-au influenţat pe Smith. Pe lângă aceasta, este un fapt stabilit că multe asemănări dintre gândirea economică islamică şi cea occidental-europeană provin din sursa lor comună, şi anume filozofia greacă – în special filozofia lui Aristotel. De altfel, Stagiritul este cel care a creat „mitul trocului” pe care Graeber îl atribuie lui A. Smith (p. 36). Există, deci, motive pentru privi cu rezervă unele idei noi, fie ele chiar şi deduse dintr-o perspectivă istorică inedită, şi anume atunci când această viziune globală serveşte, de fapt, pentru estomparea lacunelor din cunoştinţele despre unele chestiuni particulare. La urma urmelor, înainte de a fi făcut afirmaţii îndrăzneţe despre originea persană a gândirii economice a lui Smith, Graeber ar fi putut consulta, pe lângă sutele de lucrări citate şi comentate în notele de la subsol, o carte de istoria ideilor economice, cum ar fi, de exemplu, celebra History of Economic Analysis a lui J. Schumpeter, care arată că originile filozofiei morale a pieţei a lui Smith se află în filozofia greacă, dreptul roman, scolastică şi tradiţia teologico-filozofică a legii naturale.

Argumentarea lui Graeber nu este întotdeauna uşor de urmărit. Acest lucru este deteminat în parte de faptul că multe dintre ideile sale sunt cu adevărat provocatoare, dar şi de tendinţa sa de a trata concomitent o pluralitate de subiecte. El este un mare povestitor, care uneori dă însă impresia că vrea să spună prea multe. De exemplu, cititorul este purtat pe parcursul a numeroase pagini de la textele persane medievale cu privire la diviziunea muncii, la interpretarea de către Sfântul Ambrozie a Deuteronomului, la etimologia cuvântului grecesc „symbolon” şi la semiotica expresiei chineze „Fu”. Or, nu este sigur că toate aceste erudite divagaţii contribuie la clarificarea originilor principiului moral că datoriile trebuie rambursate.

Poate nu este inutil de precizat că DATORIA. Primii 5000 de ani nu a fost publicată exclusiv din interes academic. Autorul este cunoscut pentru tendinţele sale politice anarhiste, a fost unul dintre promotorii mişcării Occupy Wall Street şi militează deschis pentru desfiinţarea FMI, amnistia fiscală şi ştergerea datoriilor. (p. 7). De asemenea, el respinge categoric principiul că datoria trebuie rambursată cu orice preţ şi invocă în mod constant tradiţiile morale şi religioase care, după părerea lui, justifică această atitudine revoluţionară. În cuvintele sale, „avem nevoie de un fel de jubileu în stil biblic: unul care să afecteze atât datoria internaţională, cât şi pe cea a consumatorilor.” (p. 612).

Stilul tăios al cărţii lui Graeber este o diatribă împotriva „categoriilor de gândire uzuale” şi „aparatului disperării”. (p. 604). Or, aceasta nu este deloc o analiză obiectivă a cauzelor istorice ale actualei crize a datoriilor. Cu toate acestea, Graeber rămâne un savant erudit şi militant, a cărui critică radicală a datoriei contrazice tiparele gândirii economice şi juridice tradiţionale.

 

 

 

 

 

 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO