Opinii

Noua politică a lui Isărescu: BNR ţine dobânda jos şi sacrifică inflaţia pentru a ţine în viaţă creşterea economică, creditarea şi plata ratelor la bancă, dar şi pentru a finanţa guvernul

Opinie Cristian Hostiuc, director ediorial ZF

Noua politică a lui Isărescu: BNR ţine dobânda jos şi sacrifică inflaţia pentru a ţine în viaţă creşterea economică, creditarea şi plata ratelor la bancă, dar şi pentru a finanţa guvernul

Autor: Cristian Hostiuc

29.11.2021, 00:52 18431

România se confruntă, la finalul anului 2021, cu:

O inflaţie mare – 8% - octombrie 2021/octombrie 2020 - cu mult peste prognoze, care nu va scădea aşa de uşor şi atât de repede pe cât a crescut. BNR prognozează o revenire o inflaţie de 3% de-abia în T3/2023.

O scădere rapidă a creşterii economice; dacă agricultura nu ar fi avut cel mai bun an din istorie, atât pe volum cât şi pe preţuri, economia ar fi intrat pe minus. Pentru 2022, creşterea economică scade de la 7% la 4%.

Industria şi construcţiile au încetinit vizibil.

Presiuni majore asupra bugetului de stat – toată lumea cere bani; deşi creşterea economică este aproape dublă faţă de construcţia bugetului la începutul anului, guvernul nu a reuşit să ţină deficitul sub control, ci dimpotrivă, l-a mărit şi mai mult în valoare nominală, chiar dacă, ca procent din PIB, este pe acolo – 7% din PIB.

Deficitul comercial depăşeşte 20 de miliarde de euro şi nu poate fi redus atât de uşor, având în vedere că mai mult de jumătate din el este generat de importurile chimice, de medicamente şi auto.

Deficitul de cont curent, chiar dacă pare ţinut sub control, nu mai este salvat de componenta de servicii din IT şi transport, unde intrările nu au mai crescut atât de mult cât să compenseze creşterea deficitului comercial.

Ministerul Finanţelor se împrumută mult mai scump pentru a finanţa datoria publică, care este în creştere, dobânzile efective depăşind 5%.

Explozia preţurilor la energie electrică şi gaze care încep să dea peste cap bugetele companiilor şi familiilor – această creştere a fost stopată administrativ, prin plafonarea preţurilor la energie şi gaze până în aprilie 2022, dar diferenţa trebuie plătită de stat companiilor furnizoare, ceea ce va impacta bugetul de stat.

Prin alianţa contra naturii PNL-PSD, la care puţini se aşteptau, guvernul Ciucă a fost învestit şi criza politica pare să fi luat o pauză, cel puţin până se face bugetul, se iau avansurile de la PNRR – 3,8 miliarde de euro - şi se trece iarna.

Programul de finanţare al Uniunii Europene – PNRR – pentru revenirea economică din criza Covid a Europei este bun, are bani – 29,8 miliarde de euro -, dar nu prea are cine să-l administreze şi implementeze în România şi cel mai rău este că nimeni nu crede că guvernul, indiferent de numele lui, poate să ia mai mulţi bani decât avansul.

Din cauza creşterii preţurilor la bunuri şi servicii, ceea ce a adus inflaţia peste noi, presiunea salarială devine din ce în ce mai mare – guvernul Cîţu a majorat salariul minim cu 10% (2.550 de lei brut, 1.524 de lei net) de la 1 ianuarie 2022, ceea ce va aduce o presiune peste tot în economie de majorare şi a celorlalte salarii, ceea ce va pune companiile sub o presiune mare, mai ales că se vor confrunta cu o încetinire a creşterii vânzărilor.

Sectorul bugetar şi cei 5 milioane de pensionari aşteaptă din partea guvernului Ciucă majorările promise public - fie prin program de guvernare, fie prin declaraţiile de la televizor, dar întrebarea este cât poate duce bugetul în condiţiile actuale, fără majorări de taxe şi impozite.

Explozia inflaţiei atât de rapid peste tot în lume i-a luat pe nepregătite pe toţi, iar acum fiecare bancă centrală încearcă să vadă cum poate să gestioneze această situaţie (marile economii occidentale, SUA şi Europa, nu s-au mai confruntat cu asemenea rate de creştere a inflaţiei de peste un deceniu) fără a afecta revenirea economică şi ulterior creşterea economică de după Covid, mai ales că lumea se confruntă acum cu valul patru şi urmează valul cinci al pandemiei, care va aduce o revenire a restricţiilor.

SUA, lovită de o inflaţie de 6,2% (octombrie 2021/octombrie 2020), la o rată a dobânzii la dolar de 0 şi ceva la sută, spune că nu va se va grăbi cu majorarea dobânzilor atât de rapid, chiar dacă între timp a anunţat, cel puţin verbal, că va începe procesul de majorare a dobânzilor mai repede decât se aştepta.

Până una alta, americanii se confruntă cu o situaţie inedită - economia creează locuri de muncă, dar companiile se confruntă cu o lipsă de forţă de muncă pentru că imigraţia a încetinit, iar americanii mai au bani să stea acasă după ce conturile au fost umplute la începutul Covidului de banii primiţi de la guvern.

În Europa, care s-a trezit cu o inflaţie de peste 3%, la o dobândă de referinţă de minus 0,5%, BCE spune că nu se grăbeşte cu majorarea dobânzilor pentru că economia Europei nu şi-a revenit din criza Covid, iar această inflaţie de peste 3-4% pare să aibă o durată limitată, pentru că la un moment dat preţurile la energie şi gaze vor scădea.

În Europa Centrală şi de Est, băncile centrale din Ungaria, Polonia şi Cehia au fost mai “dure” decât aşteptările analiştilor şi au majorat dobânzile mult mai mult decât se aştepta piaţa, în încercarea de a contracra creşterea rapidă a inflaţiei.

La Bucureşti, BNR a surprins piaţa printr-o politică monetară mai relaxată decât se aşteptau analiştii, creşterea dobânzilor a început mai târziu şi la un nivel mai redus decât aşteptările – în noiembrie BNR a majorat dobânda doar cu 0,25% faţă de 0,5% sau 0,75% cât se aştepta piaţa, având în vedere nivelul ridicat al inflaţiei.

Dobânda de referinţă a Băncii Naţionale este de 1,75%.

BNR încearcă să controleze lichiditatea mai puţin prin dobânda de referinţă şi mai mult prin dobânda Lombard, care a fost majorată cu 0,75%, până la 2,5%. Băncile vin la dobânda Lombard atunci când a nevoie suplimentară de bani.

ROBOR-ul a crescut la 2,6% faţă de 1,6% în vară, iar economiştii îl văd la peste 3% la începutul anului, atunci când toată lumea se aşteaptă ca dobânda de referinţă a BNR să fie majorată la 2%, dacă nu chiar la 2,25%.

IRCC-ul – dobânda de referinţă pentru creditele ipotecare şi de consum noi – este la 1,08%, dar ea are un decalaj de şase luni. Aşa că primele creşteri se vor vedea la începutul anului, când trebuie să se ia în considerare tranzacţiile de pe piaţa monetară realizate în T2/2021, atunci când încă era linişte în piaţă şi nu apăruse explozia inflaţiei.

În tot acest peisaj macroeconomic, BNR a “sacrificat” inflaţia şi dobânzile la depozite pentru a ţine în viaţă creşterea economică, în condiţiile în care economia se confruntă o reducere a activităţii economice, iar valul patru şi cinci de Covid vor închide pieţele din Germania şi Europa Occidentală, acolo de unde vin comenzile spre România.

Prin ţinerea dobânzilor jos cât mai mult, chiar dacă inflaţia este de patru ori mai mare, BNR speră să ţină în viaţă şi creditarea, care în octombrie a încetinit vizibil mai ales în zona persoanelor fizice, şi nu în ultimul rând pentru a nu pune o presiune suplimentară pe bugetele familiilor care trebuie să plătească ratele la bancă la creditele luate anterior.

BNR va trage de dobânzile la lei cât se poate de mult pentru a da timp economiei să-şi revină, pentru ca guvernul să poată să atragă bani europeni care să finanţeze economia.

Ministerul Finanţelor se împrumută scump, plus că datoria publică este în creştere, ceea ce va afecta în final bugetul. Aproape 90% din încasările bugetare se duc pentru plata salariilor celor aproape 1,3 milioane de bugetari, 5 milioane de pensionari şi plata dobânzilor la datoria publică.

Banca Naţională poate să facă acest lucru pentru că, spre deosebire de acum un deceniu, cea mai mare parte a finanţărilor acordate în economie – 70% - sunt în lei, spre deosebire de situaţia din criza anterioară şi anii imediat următori, când 70% dintre finanţări erau date în valută, în special  în euro, iar orice creştere a cursului lovea în plin. Atunci cursul era ţinut prin dobânzi mult mai mari la lei, la nivelul inflaţiei de atunci, pentru ca România să fie atractivă în ochii investitorilor şi să finanţeze bugetul prin achiziţia de titluri de stat.

Această schimbare a ponderii finanţării din euro în lei este cel mai mare câştig obţinut în ultimul deceniu, ceea ce permite BNR să facă jocul de acum şi mai ales să ţină stabil cursul valutar leu/euro, chiar dacă deficitele macroeconomice – bugetar şi comercial – sunt în creştere şi au niveluri extrem de ridicate.

Acum să vedem cât poate Banca Naţională să menţină această politică, de a avea o inflaţie mare, dobânzi mici şi curs valutar stabil, cu o creştere de doar 1,5-2,5% faţă de inflaţia de 8%.

AFACERI DE LA ZERO