Opinii

Noul guvern va trebui să fie cu un ochi pe deficite şi cu unul pe dezvoltare

Noul guvern va trebui să fie cu un ochi pe deficite şi cu unul pe dezvoltare

Autor: Sorin Pâslaru

07.12.2012, 00:08 812

Dacă fostul premier Emil Boc nu ar fi fost forţat de colegii săi să plece în februarie anul acesta, în plin viscol, şi dacă PDL nu s-ar fi temut să meargă în campanie cu propria siglă, probabil că ar fi obţinut un scor mai bun la alegerile de duminică.

Dar dezicerea de propriul premier a fost catastrofală pentru acest partid, pentru că a arătat că nici oamenii lui nu au avut încredere în politica sa, este adevărat, otova.

Dacă Emil Boc ar fi putut spune, în decembrie 2012, iată, am tăiat salariile în 2010, dar am revenit după doi ani, şi dacă ar fi promis şi o revenire a TVA în jos cu 2-3 puncte, probabil că nu ar mai fi fost atât de jos în sondaje azi. Propunerea de după, cu Mihai Ungureanu şi echipa sa interimară, nu a mai funcţionat pentru că era evident că se cam terminase benzina soluţiilor.

Banii împrumutaţi au fost cheltuiţi, iar drama este că, într-un mod parcă desprins de ceea ce se întâmpla înainte de '89, când până şi ideile de schimbare erau încurajate şi controlate strâns de centrele puterii, reforma statului român, a administraţiei, a fost epuizată ca subiect fără să fie făcută, deşi era nevoie de ea.

Guvernul Boc a pus pe masă în prima şedinţă de guvern salariile de la companiile de stat şi faptul că trebuie reduse până la nivelul unui secretar de stat. Erau date ca exemple de risipă a banului public.

Şi este corect, dar nu suficient. Faţă de anii '90, din 2006-2007 încoace, de când veniturile şi cheltuielile statului au crescut semnificativ, marile tunuri nu se mai dau de către angajaţii firmelor de stat, ci de către firmele care semnează contracte cu statul.

Achiziţiile totale de bunuri şi servicii şi pentru investiţii ale statului, buget consolidat, sunt de 30 de miliarde de euro pe an. Companiile de stat mai au afaceri de circa 10 miliarde de euro pe an, adică 2,2% din totalul cifrei de afaceri globale de 227 de miliarde de euro a companiilor din România în 2011. Se încheie o campanie dezlânată, care cam miroase a blat.

Nici dintr-o parte, nici din alta nu au fost mesaje dure.

De ce nu a spus ARD: dacă votaţi USL, votaţi cu Oprişan, Mazăre, Dragnea şi Vanghelie, votaţi cu înapoierea României? Şi de ce guvernul Ponta nu a scos la iveală în şase luni dosare cu fraude, să arate cum au fost risipiţi banii în aceşti ani?

Prea mare senzaţia că avem de-a face cu o simplă rotire, că undeva departe (prin Elveţia eventual) cei de acum îşi dau mâinile cu cei de dinainte şi că toate disputele politice nu sunt decât simple jocuri de scenă.

Până când miniştrii nu vor trăi decât din salarii (şi probabil că va trebui să pună cineva pe masă, nedemagogic, şi problema salariilor miniştrilor mai mici de 10 ori decât al unui şef de mare companie), până când partidele nu îşi vor dezvolta oameni care să facă o carieră în administraţie, politica nu va rămâne decât o metodă de a ajunge milionar fără acoperire.

Din păcate, vânzoleala celor 79 de miniştri şi trei prim-miniştri din ultimii patru ani nu a făcut deloc bine ţării. Ce politici poţi să ai când se perindă 8 miniştri la Muncă sau la Sănătate, adică unu la şase luni?

Dacă a fost o mişcare deliberată pentru a slăbi statul în această perioadă, şi-a atins scopul. Dacă a fost numai o consecinţă a nesăbuielii politice, atunci este cu atât mai grav.

Este o iluzie să crezi că poţi să ai o economie pe creştere fără o administraţie eficientă, iar decuplarea despre care s-a vorbit în perioada 2004-2008, când mediul de business ignora turbulenţele din politică, s-a decontat în perioada 2009-2011.

Fără un ochi permanent pe creşterea datoriei publice, pe evoluţia numărului de funcţionari, pe ponderea cheltuielilor salariale ale bugetarilor în PIB, pe ponderea veniturilor bugetare în PIB, derapajele vin în mod obligatoriu.

Dar numai un ochi. Celălalt trebuie deschis spre dezvoltare, spre reindustrializare, spre crearea de locuri de muncă, spre posibilitatea de a pune pe masă proiecte care să aducă investitori, străini sau autohtoni, şi ieşirea din letargia economică.

AFACERI DE LA ZERO