Opinii

Nu cedati la santaj!

20.08.2009, 00:00 50

Am citit cu multa atentie, desi cu o oarecare intarziere, articolul semnat de dl. Alin Giurea, in ZF din 27 iulie, prin care prezenta o serie de argumente in favoarea reducerii taxei pe valoarea adaugata (TVA) la paine, ca raspuns la opinia contrara a subsemnatului. Intrucat am convingerea ca pozitia domniei sale este impartasita de suficient de multe persoane, nu neaparat implicate direct in domeniul panificatiei, cred ca ar fi util sa aduc cateva clarificari suplimentare.

Dl. Giurea contesta afirmatia ca „efectul cert si indiscutabil al masurii este reducerea veniturilor statului", fiind de parere ca „pe termen mediu si lung veniturile la bugetul de stat vor creste, largindu-se baza de impozitare". Din pacate, lucrurile nu pot sta astfel. Efectul descris de economistul american Arthur Laffer, potrivit caruia scaderea ratei de impozitare poate sa majoreze de fapt veniturile statului functioneaza daca nivelul initial al ratei de impozitare este foarte ridicat, justificand evaziunea pe scara larga si, foarte important, daca reducerea acordata poate fi practic recuperata, atat prin scaderea evaziunii, cat si prin majorarea bazei de impunere ca urmare a cresterii volumului de activitate impozabila.

Astfel, in cazul reducerii impozitului pe salarii, de la un nivel mediu de 22% la o cota unica de 16%, s-a reusit intr-adevar marirea masei impozitului, chiar mai rapid decat se anticipase, dar au actionat aici atat reducerea evaziunii, cat si cresterea rapida a productiei si a salariilor, ceea ce a majorat masa impozabila. Sa mai adaugam un factor: o cota unica de impunere este mult mai usor de administrat pentru agentul economic care, prin simplificarea regulilor jocului, este ferit si de erorile neintentionate.

Cum stau lucrurile in cazul painii? De la 19% la 5%, TVA ar cobori la un sfert din nivelul anterior. Ar trebui sa pornim de la o evaziune de 75% si sa ajungem la zero pentru a recupera aceasta diferenta. Cred ca si dl. Giurea va fi de acord ca o asemenea ipoteza este nerealista. Apoi, nu avem niciun motiv sa anticipam - sau sa simulam - cresterea consumului de paine, chiar daca intr-adevar ar scadea pretul; baza de impunere nu ar creste, asadar, decat pe seama reducerii evaziunii. Cu alte cuvinte, nu sunt indeplinite conditiile pentru un castig din efectul curbei lui Laffer. Veniturile la buget scad imediat, fara a-si reveni pe termen mediu sau lung.

In sfarsit, sa nu pierdem din vedere un factor extrem de important: doua cote de TVA impun o birocratie enorma. Chiar firma pe care o conduce dl. Giurea se va lovi de dificultatile generate de doua preturi la acelasi produs. Tot faina se foloseste si la paine, si la cozonac, si la fursecuri. Isi va face Pambac Bacau depozite separate de faina cu TVA de 5% fata de cea cu 19%? Prin aceasta prisma, inclin sa cred ca nu numai ca nu vom avea o reducere a evaziunii fiscale, dar ea ar fi chiar incurajata prin pretul multiplu al aceleiasi marfuri.

Ar mai exista o varianta: ca toate produsele de panificatie sa aiba TVA redusa. Atentie, daca intram pe acest teren alunecos, nu mai iesim niciodata! Daca pentru cozonac meritam cota de 5%, de ce nu am merita la fel si pentru apa minerala, scutece de unica folosinta sau detergenti? Daca ne gandim bine, nu vom gasi niciun produs de consum pentru care sa nu se „justifice" o cota redusa de impozit. Tocmai aici este problema! Daca acceptam ca statul trebuie sa aiba venituri suficient de mari si de sigure, trebuie sa acceptam si sa platim un impozit pentru ceea ce consumam. Iar pentru ca nu exista nici un criteriu obiectiv care sa diferentieze diferite categorii de produse, este rational economic sa platim aceeasi rata de impozitare indiferent daca vom cumpara paine, lapte, ciorapi sau televizor.

Al doilea argument in favoarea diferentierii TVA il reprezinta exemplul altor tari europene, iar dl. Giurea ofera o lista de tari „cu economii mult mai competitive si mai „asezate" care au hotarat cu multi ani in urma sa adopte o TVA redusa" pentru paine. Am urmatoarele remarci: (i) deciziile respective au fost luate, intr-adevar, cu multi ani in urma; azi nu

s-ar mai intampla asa ceva; (ii) pretul la paine nu este mai scazut in tarile respective decat la vecinii cu rate obisnuite ale TVA; si (iii) chestiunea a ajuns oricum atat de marginala pentru consumator, ca singura realizare este o birocratie inutila si costisitoare. Da, avem multe de invatat de la tarile cu economii mai competitive. Dar hai sa mai luam si ce este rational economic, folositor cu adevarat societatii, nu anomaliile nascute in cine stie ce imprejurari politice pe care si aceste tari ar vrea sa le inlature.

Argumentul asupra caruia insista preopinentul meu este nivelul foarte ridicat al evaziunii pe filiera grau-faina-paine. Trec peste insinuarea referitoare la „neplata de trei ori a celor 19%": fiind o taxa pe valoarea adaugata, aceasta se plateste o singura data, fiecare participant deducand plata facuta in etapa anterioara de productie. Ma inspaimanta insa afirmatiile ca „peste 70-80% din faina si painea Romaniei se comercializeaza la «negru» si «cauza este tentatia extrem de mare data de procentul „interesant" al TVA-ului ce acum intra in buzunarele celor incorecti»".

Nu am date cu care sa il contrazic pe dl. Giurea. Daca are dreptate fie si pe jumatate, situatia este foarte grava. Am avea de a face cu un esec dramatic al statului de drept, iar guvernul ar trebui sa adopte masuri urgente si brutale. Hotia, ca asta este evaziunea fiscala, nu este scuzabila nici pentru paine, asa cum de altfel nu ar putea fi acceptata nici in cazul altor produse. In fond, toate bunurile de consum au o rata de TVA de 19%. Acest nivel este intre cele mai scazute din Uniunea Europeana. Cum de nu avem evaziune fiscala la productia de camasi, dar avem la cea de paine?

Sunt de acord ca reducerea evaziunii fiscale are multiple avantaje. Dar solutia nu este nicidecum cedarea la santaj („reduceti taxa daca vreti sa platim"), ci pur si simplu aplicarea legii, care este - trebuie sa fie - una pentru toti. Asa cum este si trebuie sa ramana si taxa pe valoarea adaugata.

Eugen Radulescu este director in Banca Nationala si fost presedinte al Raiffeisen Bank si CEC   

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO