Opinii

Nu ne mai daţi lecţii! Când noi construiam civilizaţia, voi trăiaţi prin păduri şi mâncaţi carne crudă!

Nu ne mai daţi lecţii! Când noi construiam civilizaţia, voi trăiaţi prin păduri şi mâncaţi carne crudă!

Autor: Iulian Anghel

23.11.2018, 14:33 7535

Spre ultimii ani de domnie al lui Ion Iliescu, se pusese la Constanţa de-o trilaterală România-Bulgaria-Turcia. Microbuzul cu care ziariştii mergeau în coada coloanei oficiale avea 100 de km la ora, prin centru Constanţei - mai mult nu putea, pentru că-l împiedica un soft care oprea motorul maşinii. Ca şefii de stat să nu piardă şedinţa foto la marea trilaterală, iar telespectatorii să piardă, astfel, contactul cu realitatea oficială, şeful SPP de la Cotroceni mergea în faţa microbuzului, într-o maşină a poliţiei, şi îi ameninţa cu buzduganul scos pe geam pe şoferii tâmpiţi care îndrăzneau să mai mişte pe şosea: dă-te la o part, cretinule, idiotule, ah, vezi tu ce-ti fac când te prind, vai mămiţica ta!

Totul a fost mişto până spre ora nouă dimineaţa când, la chioşcuri, a apărut ziarul Adevărul. Articolul de fond: „Când noi construiam civilizaţia, ei trăiu prin păduri!” (este un citat aproximativ) Autorul citatului, Ion Iliescu.

Ion Iliescu, la o recepţie, cu o zi înainte, se dezlănţuise împotriva Occidentului care, spunea el, ar trebui să se târască pe coate şi genunchi în faţa Estului (era vreme în care România nu intrase în UE, iar UE cerea României reformă şi democraţie). Cu ce drept ne dispreţuiesc ei, de vreme ce noi suntem leagănul civilizaţiei timpurii?

Când Ion Iliescu spunea, cu emfază, „noi”, se referea la Imperiul Roman de Răsărit, Bizanţul ortodox, în opoziţie cu Imperiul Roman de Apus, catolic, care a dispărut definitiv pe undeva pe la 476, Anno Domini. Imperiul de Est a murit 900 de ani mai târziu, o vreme enormă la scara istoriei noastre pământeşti şi, da, sute de ani, nu se ştie prea clar ce s-a întâmplat în vest, pentru că nu există scrieri. Concluzia dlui Iliescu: când „noi” făceam civilizaţia, ei trăiau prin păduri.

Care „noi”?

Discursul acesta agresiv este astăzi reinventat cu o mult mai îndârjită stăruinţă.

„Ne-am săturat ca să fim trataţi inferior (sic!) de către nişte străini. Românul nu e nici sclavul vostru, nu este nici mai inferior (sic) ca voi. Cred că trebuie făcut acum front comun. Toate ţările astea care sunt nedreptăţite - inclusiv Italia, Spania, Ungaria, Cehia, Polonia - să facă front comun şi să arate câtorva ţărişoare că nu le pot numi ţări - Germania, Franţa , Olanda, Austria , să le arate că majoritatea în comunitatea europeană e invers.”

Nu spun cine a spus asta, persoană importantă şi însemnată de la vârful puterii.

Comedia scrisorii pierdute a lui Caragiale se petrece într-un orăşel de provincie. De la 1884 când ea a fost publicată, am reuşit să ducem agramatismul discursului public din provincie la vârful puterii.

Cu trei ani în urmă, l-am invitat pe tatăl meu, care venise la Bucureşti, la Muzeul Satului – era prima lui vizită la acest muzeu. Între multe altele ne-am oprit şi am intrat într-un „bordei” oltenesc. Bordeele erau locuinţe omeneşti săpate în pământ – o singură încăpere pentru întreaga familie. Iar tata zice: am stat şi eu în aşa ceva, când eram în armată! Tata se născuse cu un an înainte de începerea celui de-al doilea război mondial. Armata se făcea, în vremea lui, când aveai 18-20 de ani. Prin 1950-1960, deci, în România, oamenii încă trăiau în bordee, locuinţe săpate în pământ şi nu ridicate de la pământ! Şi atunci, de unde ei „trăiau prin păduri”, când noi făceam civilizaţia?

Atât de prin păduri au trăit ei, încât, azi, trei milioane de români s-au dus să se facă pădurari în Occident.

Discursul antioccidental al lui Ion Ilescu – un tic ce-l moştenise din şcoala comunistă - era o treabă de care toată lumea râdea. Un comunist bătrân şi îmbuibat, care jucase pietricele cu Ceauşescu, predă lecţii de istorie a artei bizantine! Azi, însă, discursul antioccidental este şi mai agresiv şi mai idiot. Dar şi mai calculat, oricât de dezarticulat şi agramat este discursul.

Întotdeauna cel mai puternic l-a dominat pe cel mai slab. Aşa va fi mereu. Comunismul, care-şi dorea egalitate pentru toţi, a sfârşit în cea mai cumplită „exploatare a omului de către om”, din toate timpurile.

Problema este de adaptare – să nu-l desconsiderăm pe Darwin. Iar adaptarea ţine de inteligenţă, când vorbim de fiinţe evoluate.

Este România furată? În zilele de azi nu mai sunt tătari care vin şi-ţi prădează ţinutul. Dacă este furată, este furată cu complicitatea celor de aici, a celor de la vârful puterii, pentru care Germania şi Austria nu sunt ţări, ci “ ţărişoare că nu le pot numi ţări”.

A fost altfel, cândva?

Să nu ne lăsăm luaţi de val. Să nu părăsim spiritul critic şi să nu ne lăsăm părăsiţi de spiritul critic. Să nu ne pierdem luciditatea.

 
AFACERI DE LA ZERO