Opinii

Nu vom uita anul 2020 nici când vom avea Alzheimer

Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF

Nu vom uita anul 2020 nici când vom avea Alzheimer

Autor: Cristian Hostiuc

02.01.2021, 14:18 1922

Acesta este ultimul număr din 2020 al revistei Business Magazin, un an în care nici acum nu ştim ce ne-a lovit (mulţi continuă să creadă că este o conspiraţie mondială pentru a mai tăia din populaţia lumii şi a-i sărăci pe ceilalţi care rămân în viaţă) şi pe care nu-l vom uita nici când vom avea Alzheimer.

Acest Covid, această pandemie, ne-a terminat psihic – pe cei care sunt numai angajaţi şi din punct de vedere financiar, ca şi pe cei care au avut marea neşansă ca în 2020 să aibă un business ce a fost închis sau afectat de pandemie.

Sub ameninţarea Covidului şi a autorităţilor, toată lumea a început să experimenteze convieţuirea între cei patru pereţi de acasă, ceea ce a scos la suprafaţă monştri comportamentali din fiecare şi ne-a făcut să apreciem biroul şi colegii de open space, mai mult decât colocatarii de acasă.

Zoomul a devenit la început cel mai bun prieten, dar acum este cel mai mare duşman al nostru. Toată lumea a acumulat mii şi zeci de mii de ore pe Zoom în şedinţe sau discuţii.

Cel mai „nasol” este pentru cel care trebuie să vorbească, pentru că de cele mai multe ori vorbeşte la nişte pătrate închise la culoare, având în vedere că toţi îşi ascund faţa pentru a face altceva în timpul unei şedinţe. Celebra expresie „parcă vorbeşti cu pereţii” s-a transformat în „vorbeşti cu Zoomii”.

Pentru a scrie acest ultim articol din 2020 şi a face bilanţul acestui an kafkian am revăzut titlurile puse la articole scrise pe această pagină în 2020.

La începutul anului chiar discutam despre posibilitatea apariţiei unei crize, eram la al optulea an de creştere economică neîntreruptă, dar nimeni nu s-a gândit la forma prin care va veni această criză.

La finalul lunii februarie, când au venit primele informaţii din China legate de un virus care se răspândea extrem de rapid şi care a dus la închiderea unui oraş – Wuhan – nu credeam că în secolul XXI, unde Facebook, Uber, zborurile low-cost şi telefonul mobil, lumea occidentală, europeană, bogată, cu sute de miliarde investite în cercetare şi dezvoltare, cu o protecţie sanitară extrem de ridicată, cu dezvoltări continue de medicamente şi tratamente pentru ridicarea speranţei de viaţă, se poate confrunta cu aşa ceva, cu o pandemie de secolul trecut. Cu toţii am citit despre gripa spaniolă şi nu ne venea să credem că am putea purta măşti, ca atunci.

Am început anul vorbind despre cea mai bună carte de business pe care am citit-o în 2019 - Povestea de la colţul mesei, în care Cătălin Mahu, proprietarul lanţului de restaurante La mama îşi povesteşte viaţa şi istoria acestui brand. A fost o carte destul de sinceră, în care Cătălin Mahu vorbeşte mai puţin despre succes şi mai mult despre eşec, greşeli, trădări şi luptele între partenerii de business.

Ironic, am încheiat anul 2020 tot cu o carte, „My way”, scrisă de Octavian Radu, cel care deţine lanţul de librării Diverta, în care îşi povesteşte viaţa personală şi profesională de antreprenor care a trăit pe viu căderea comunismului, începutul unui capitalism fabulos după 1990, explozia consumului şi boomul economic după 2000, iar apoi drama prăbuşirii afacerilor, cu datorii imense în spate, când a venit criza din 2008.

Sunt lecturi foarte bune pentru perioada sărbătorilor, vi le recomand.

La începutul anului puneam o întrebare: Ce cultură organizaţională poţi să creezi într-o companie, când aproape 50% dintre angajaţi îşi caută un alt job, iar gradul de retenţie este extrem de mic? Aceasta era România corporatistă înainte de pandemie, când pe piaţa muncii telefoanele de la
head-hunteri sunau continuu.

Pe 2 martie am scris un articol – Un chelner a ajuns să câştige mai mult decât un bancher –, evidenţiind situaţia din Cluj, unde restaurantele erau pline, iar bacşişurile făceau diferenţa între o rată la garsonieră sau la un apartament de 2 camere.

Din martie a venit criza, iar subiectele articolelor s-au schimbat în consecinţă: Frica de a-ţi pierde jobul va creşte, pentru că nu vor exista prea multe alternative de a-ţi găsi altul; Nu vreau să lucrez de-acasă! Nu vreau să devin propriul meu şef!; Întrebarea după această criză este: Cine va mai dori să lucreze în firmele private, la patronii români?; Dacă patronii falimentează şi mor, cine mai readuce businessurile şi companiile la suprafaţă, cine mai face angajări şi plăteşte salarii?; O nouă lume se deschide pentru corporatiştii români: să lucrezi din România, de acasă, pentru piaţa internaţională; Cum vor mai putea multinaţionalele atrage angajaţi când toţi lucrează de acasă, iar clădirile de birouri, cu facilităţile lor, nu mai contează ?; Care vor fi câştigătorii crizei de acum?

Pentru noi, ca ziarişti care trebuie să scriem despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, această criză a fost ca o mană cerească.

Să vedem ce va fi în 2021. Până atunci Business MAGAZIN vă doreşte toate cele bune, să fiţi sănătoşi şi să ne vedem cu bine în 2021!

Citiţi mai multe pe www.businessmagazin.ro

AFACERI DE LA ZERO