Neşansa vieţii lui Horia Tecău e că mingea cu care joacă nu-i destul de mare. Dacă era fotbalist, vuiau cârciumile din România de numele lui. Cu două finale la Wimbledon în 2010 şi 2011, alături de Robert Linstedt, semifinală tot cu suedezul şi titlul la dublu mixt împreună cu Bethanie Mattek-Sands acum, la Openul Australiei, Tecău se înscrie printre marii dublişti ai lumii.
Cu ani în urmă, Horia făcea pereche cu Florin Mergea, un "pute de talent" cum apar mereu în tenisul românesc. Au câştigat Wimbledonul şi au fost finaliştii Openului Australian la juniori, au obţinut împreună o victorie de basm în cupa Davis, în Ecuador, împotriva uriaşilor fraţi Lapentti. Apoi, Mergea s-a stins, cum se întâmplă mereu în tenisul românesc. Serios şi dornic de mare performanţă, Horia şi-a analizat lucid posibilităţile şi a decis să renunţe la turneele de simplu, valorificându-şi înălţimea şi forţa (1,93 m şi 86 kg) în duelurile de serviciu - retur - voleu ale jocului de dublu.
La fel ca Pavel sau Hănescu, Tecău nu e un produs al "sistemului" sportiv din România. Citiţi opinia lui CTP pe www.gandul.info.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
