Un eventual rezultat de 5%-10% pentru Nicuşor Dan, candidat independent cu o mult mai redusă vizibilitate anterioară decât Gigi Becali, Irinel Columbeanu sau Silviu Prigoană, poate deschide drumul pentru 2016 unei noi generaţii de politicieni.
Generaţia celor care aveau 40 de ani în 1990, oameni scoşi în faţă de Ion Iliescu, celebrii profesionişti marginalizaţi anterior, cu doctorate, încă sunt la putere.
Dar implacabila trecere a anilor îi va scoate curând "pe margine". Întrebarea este cine le va urma, în condiţiile în care încrederea în partide este în scădere. Un astfel de profil - un candidat independent, aşezat contra sistemului, cu studii în străinătate, implicat în comunitate, poate fi un răspuns.
Şi Sorin Oprescu, cotat cu cele mai mari şanse la alegerile de ieri, şi Gigi Becali sau Silviu Prigoană sunt la maximul lor de vizibilitate şi de voturi. Mai mult decât ceea ce au obţinut ieri nu mai pot obţine. Poate Sorin Oprescu, în ipoteza unui rezultat de peste 65%, să fie luat în calcul ca un viitor prezidenţiabil pentru alegerile din 2014.
Aşa că de acum contează cine vine din urmă.
În 2000, strategia PD-ului de atunci, PD-L-ul de astăzi, a fost să trimită oameni tineri în primării, să se bată pentru partid. Întâi localele şi apoi puterea la centru. A fost o strategie corectă, iar ceea ce a contat a fost pariul pe o nouă generaţie de lideri politici, aproape necunoscuţi, pe care alegerile locale i-au propulsat în prima linie.
Au USL sau PD-L în prezent o garnitură viabilă de oameni din spate, tineri cu vizibilitate, aşa numiţii "delfini" capabili să urce de acum în următorii patru ani, să ţină agenda publică, să creeze teme, să aibă ce spune, să construiască o poveste în jurul lor?
Oameni care deja s-au bătut pentru o idee, pentru o instituţie, pentru un program?
Pe cine au în minte cei care sunt în jur de 30-40 de ani, aşa -numiţii young professionals (tinerii profesionişti - engl.) din România sau din Bucureşti dacă s-ar gândi la cineva care să îi reprezinte în administraţie?
Adică cei care umplu restaurantul la Ikea, vânează city-breakurile cu low-cost şi concertele cu Lady Gaga sau Rolling Stones?
Nu există o evoluţie a numărului de biciclete în Bucureşti, dar numai cu ochiul liber dacă observi evoluţia numărului de ateliere şi al magazinelor de biciclete este o creştere cu peste 50% an la an.
Pe acest segment al bicicliştilor de oraş, al corporatiştilor "verzi) încă se bat puţini. Dar un corporatist urcat pe o bicicletă devine un combatant politic. Vrea benzi pentru biciclete de la administraţia locală, vrea legi pentru aer curat de la parlamentari, vrea reformă în şcoli şi în spitale.
Cu cine votează aceşti oameni? Acum nu sunt mulţi, dar în 2016 sigur vor face diferenţa. În orice grup nu trebuie neapărat ca majoritatea să-şi asume o direcţie. Dacă 10% sunt decişi să meargă pe un drum şi ştiu ce vor, se vor impune. Cel mai dinamic sector al societăţii va îndrepta majoritatea acolo unde vrea el.
Deocamdată, cei care folosesc bicicleta să meargă la serviciu în Bucureşti sunt marginali. În 2016 vor fi de 10 ori mai mulţi. Este posibil ca, peste patru ani, unul din cele mai fierbinţi subiecte de dezbatere să fie cine amplasează adăposturi pentru biciclete în faţa blocurilor şi nu dacă există sau nu locuri de parcare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
