In societatea romaneasca exista in momentul de fata doua orientari legate de modul cum trebuie sa interfereze Statul cu Economia. Prima orientare, dominanta in spatiul public si cu o magnitudine populara, se sprijina pe o idee de organizare sociala in care se asteapta ca toata Economia sa fie animata de masurile pe care le ia (sau nu le ia) Statul. O a doua orientare, mai putin vizibila, dar influenta, imbratiseaza ideea unei economii purtata de piete. Potrivit acestei din urma orientari, Statul, fiind un manager mediocru al companiilor, trebuie sa intervina in special in reglementare si asigurarea functiilor sale regaliene (justitie, diplomatie, securitate si aparare nationala, moneda, finante publice,...) si servicii (invatamant, infrastructura, sanatate,...). Din pacate, aceste orientari nu-si revendica apartenenta la o doctrina sau la un anumit curent de gandire economica (socialista, liberala, neo-liberala,...) si se regasesc in acelasi timp in toate taberele politice de la noi. In paralel, societatea nu pare sa fie deloc multumita de calitatea informatiilor si dezbaterilor publice pe teme economice.
Dar de ce suntem in aceasta situatie? Ce trebuie facut pentru ca Romania sa aiba informatii, politici economice si fiscale de calitate si transparente? Ce fenomene ne marcheaza alegerile pe care le facem, tinand cont de faptul ca ceea ce este benefic pentru un actor economic nu este neparat benefic si pentru societate, in ansamblu? Cum trebuie sa ne pozitionam in acest context? Se poate crea consens in Romania in legatura cu prioritatile economice, fiscale si bugetare? Raspunsurile la aceste intrebari nu sunt simple, dar ele pot fi gasite daca luam in consideratie modul cum evolueaza interferenta dintre Stat si Economia de Piata, lipsa de acuratete si asimetria detinerii de informatii, cat si dialogul catre consens.
1.Modul cum interfereaza Statul si Economia de Piata evolueaza in permanenta. Am mai aratat-o si cu alte ocazii, modelul democratic occidental, pe care Romania incearca sa-l copieze cu mari dificultati de 30 de ani, este in plina transformare. Vedem modul in care evolueaza democratia in Statele Unite… Transformarea institutionala de amploare lansata in Franta de Emmanuel Macron in urma Revoltei Vestelor Galbene... In democratia germana, traditional orientata catre consens, coalitiile guvernamentale se construiesc din ce in ce mai greu, in timp ce in Marea Britanie se impune o reforma constitutionala, oricare ar fi deznodamantul Brexit. Aproape toate partidele europene « istorice » sunt in pierdere de viteza, pentru ca nu au anticipat si nu au stiut sa se adapteze la aceste evolutii.
Pe acest fond, in societatile libere, politicienii au pierdut din influenta de-a lungul anilor in favoarea pietelor financiare, marilor corporatii, autoritatilor independente nationale (banci centrale, oficii ale concurentei, autoritati de supraveghere a pietelor financiare,…) sau transnationale (Uniunea Europeana, NATO, FMI, Banca Mondiala,…). Pe de alta parte, din ce in ce mai multe voci contesta suprematia instrumentelor economiei de piata asupra valorilor umane, in care lumea este dominata fara mila de interese private.
Dorim sa o acceptam sau nu, economia de piata din Romania este oglinda societatii noastre si a valorilor ce ne anima. Asa cum sunt ele. Daca vrem o altfel de economie, va trebui sa ne construim prin consens o viziune de viitor si sa ne lansam in proiecte ce ne vor transforma valorile si societatea. Este un pariu pe 25 de ani de acum incolo, iar primii 10 ani vor fi hotaratori. O solutie de incepere cu metoda a acestui proces laborios, ar putea fi organizarea unor evenimente publice nationale in care sa se dezbata modul in care ne dorim sa functioneze Statul si Economia, la care sa fie asociate toate partidele politice, societatea civila, mediul academic si de afaceri. Sa dezbatem inseamna in primul rand sa identificam problemele reale, cat si obstacolele, pentru ca economia de piata nu este perfecta. Sa dezbatem inseamna sa ajungem ca fiecare institutie publica « sa se puna in pielea » contribuabililor (populatie, comunitatea de afaceri, banci, …), sa creeze dialog cu acestia. Sa dezbatem inseamna sa masuram cu « luciditate » consecintele actiunilor noastre printr-un dialog onest, ce integreaza o intelegere a pragmatismului fiecarui actor economic.
Dar ce putem face ca oamenii, dincolo de acest pragmatism individual, sa-si orienteze actiunile catre interese comune? Cautarea raspunsurilor la aceasta intrebare trece inainte de toate printr-un demers de constructie a unor institutiipublice ce-si fixeaza ca principala misiune reconcilierea intereselor private cu interesele generale ale natiunii. Economia de piata ramane astfel un instrument adaptat acestui demers. Asa cum se poate vedea la toti partenerii nostri occidentali, economia unei tari prospere nu accepta dominatia pietelor, tot asa cum nu accepta dominatia Statului. Ea are nevoie de reglementarile Institutiilor Statului, tot asa cum Statul are nevoie de piete competitive, in care concurenta sa se exercite pe baze sanatoase.
Economia de piata se transforma in timp. Fara interventii din partea Statului, ea se indeparteaza de ratiunea pentru care a luat nastere, binele societatii. Companiile pot sa benficieze de o putere imensa, devenind actori politici. In Romania, de exemplu, Economia are piete mai mult sau mai putin libere, in care cei care doresc sa demareze o afacere se intalnesc cu companii de stat in vesnica asteptare si nevoie de restructurare, actori privati ce detin pozitii dominante pe piata ca urmare tranzactiilor de privatizare premergatoare integrarii in Uniunea Europeana (energie, servicii financiare,...) sau crearii de noi piete (retail), alte grupuri industriale dinamice, internationale sau nationale (auto, constructii de masini, IT, agricultura,...) sau furnizori dependenti de acestia. Pe acest fond, Institutiile Statului, multe dintre ele neadaptate nivelului de maturitate al societatii, intampina mari dificultati in implementarea unor politici economice inclusive. Pe de alta parte, pe buna dreptate, populatia si comunitatea de afaceri solicita predictibilitate si calitate in serviciul public, dar vine insa de putine ori cu propuneri si solutii reale. Sunt atacate din toate partile si in toate directiile atat clasa politica, cat si Institutiile Statului, fara a se lua in consideratie faptul ca slabirea continua acestora va fi din ce in ce mai periculoasa pentru economie, democratie si pentru existenta noastra ca tara. Este un fenomen total diferit de tarile occidentale, unde clasa politica si Institutiile Statului sunt stigmatizate in special de catre partidele populiste sau anarhiste.
Trebuie deci sa identificam cu precizie ce vrem… Bineinteles, ne dorim cu totii sa avem o infrastructura, servicii de educatie, sanatate si securitate la standarde europene… O justitie ce sa garanteze respectarea legilor, a drepturilor si obligatiilor pentru toata lumea… O tara unde exista Institutii si Oameni de Stat dedicati sa serveasca si sa reprezinte natiunea din care fac parte. Dar pentru aceasta avem nevoie si de o moralizare a pietelor si a economiei in general. Totul pleaca de la o idee de baza : castigatorii din piata nu trebuie sa ia totul. Ei trebuie sa dea inapoi societatii o parte din ceea ce au castigat, sa contribuie la ridicarea bunastarii generale, a educatiei, la reducerea inegalitatilor ce s-au acutizat in ultimii 30 de ani in societatea romaneasca. Nu orice este o marfa. Romania nu este o marfa.Romanii nu sunt o marfa. Indignarea, legitima dealtfel, nu trebuie sa fie folosita pentru impunerea propriilor puncte de vedere si reducerea libertatii celorlati. Inainte de a face morala si de a fi indignati, trebuie insa sa intelegem in profunzime cauzele fenomenelor pe care le traim. Vom observa astfel ca majoritatea cauzelor nu sunt intuitu pesonae, ci au la baza explicatii sistemice: neadaptarea Constitutiei la nivelul actual de maturitate al societatii romanesti, disfunctionalitati, contradictii sau redundante in legatura cu responsabilitatile Institutiilor Statului, neadaptarea sistemului educational la nevoile actuale si viitoare ale Economiei, lipsa de informatii fiabile pentru luarea unor decizii importante, absenta unei culturi comunitare, orientate catre solidaritate, responsabilitate civica si consens.
In sfarsit, economia de piata este un instrument de eficienta si nu de echitate sau de reducere a inegalitatilor. Aici trebuie sa intervina Statul cu multa subtilitate in realizarea unui Contract social acceptat de populatie si principalii actori economici. Statul nu poate exista pe termen lung fara o economie de piata. Dar si economia de piata are nevoie de Stat pentru protejarea libertatii antreprenoriale, garantarea prin lege si sistemul de justitie a proprietatii si securitatii afacerilor efectuate, dar si pentru corectarea eventualelor derapaje ale schimburilor economice. Ultimii 30 de ani de „capitalism salbatic” din Romania au aratat ca „mana invizibila a pietei” nu s-a facut simtita in tara noastra. Economia de piata si Statul nu sunt alternative, ci sunt dependente una de alta. Buna functionare a economiei depinde de buna functionare a Institutiilor Statului. Un Stat slab, ineficient nu poate contribui la cresterea eficientei economiei de piata. Raspunderea este imensa.
2.Lipsa de acuratete si asimetria detinerii de informatii creaza dezechilibre majore in momentul luarii deciziilor cheie. Economia de piata este inainte de toate un instrument in slujba societatii, iar politicile economice trebuie sa promoveze un interes general. Sprijinindu-se pe informatii si abordari cantitative foarte precise, politicile economice se dezvolta plecand de la tendinte comportamentale individuale si colective. Dar pentru aceasta este nevoie de decizii. Iar deciziile principalilor actori din economie (populatia, companiile, Statul) au la baza raporturi asimetrice in ceea ce priveste detinerea informatiei. Consecintele acestor asimetrii se regasesc peste tot: in dificultatea populatiei de a intelege orientarile politicilor economice ale Guvernului, in modul in care Statul reglementeaza bancile si companiile ce beneficiaza de anumite pozitii dominante, protectia mediului sau inovatia, in modul in care investitorii controleaza utilizarea banilor pe care ii aduc in companii, in modul in care interactionam sau ne proiectam viitorul in societate. Informatiiile economice cheie din Romania sunt adunate in mod birocratic, sunt folosite de experti, care de multe ori le difuzeaza in spatiul public intr-un limbaj inteles doar de ei … Dar informatiile de calitate nu privesc doar expertii, bancile, societatile comerciale sau Statul… Ele privesc in ultima instanta fiecare roman dornic sa valorifice dimensiunea economica a vietii sale. Statul are rareori toate informatiile necesare pentru a decide in mod unilateral modul de alocare a resurselor, iar guvernantii, oricare ar fi ei, trebuie sa-si asume acest rol cu multa smerenie.
Informatia este elementul-cheie privitor la alocarea de resurse. Cantitatea si calitatea de informatii de care dispune, cat si capacitatea autoritatilor de a integra aceste informatii in decizii si proiecte ce au o dimensiune sistemica ghideaza de fapt orientarile economice ale fiecarui guvern. Avem obiceiul sa spunem ca “avem politicienii pe care ii meritam”. Poate ca este adevarat… Dar este adevarat si ca avem politicile economice pe care le meritam, pentru ca o democratie matura are nevoie de o cultura economica dezvoltata la nivelul maselor largi ale populatiei. Cand populatia nu are nivelul de educatie pentru a intelege fenomenele economice de baza, un guvern ales democratic, pentru a fi eficient, trebuie sa dea dovada de mult curaj cand isi alege propriile politici economice si bugetare. Dar eficienta, dincolo de profesionalism si curaj, mai este generata de mult dialog. De aceea, oficialii Statului trebuie sa-si asume deciziile economice plecand de la alegeri rationale, ce sunt si rezultatul dezbaterilor publice. Politicile economice nu trebuie sa fie apanajul elitelor, al Institutiilor Statului sau a unor partide. Ele sunt rezultatul interferentei dintre dinamica pietelor libere, sinteza dorintelor populatiei si resursele alocate pe teren. Pentru ca, asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, o economie nu se face doar din pix, prin decret, la un partid, la Guvern, Ministerul Finantelor sau la BNR, ea este inainte de toate un fenomen social ce se transforma organic.
Informatiile, datele fiabile permit si o mai buna masurare a efectelor programelor guvernamentale / de fonduri europene in raport cu asteptarile populatiei si comunitatii de afaceri. Altfel spus, nu trebuie alocate resurse acolo unde asteptarile nu sunt foarte mari. Ajutoare pentru orice tip de business nu isi au rostul. Cifrele publicate intr-un ultim raport al COFACE vorbesc de la sine: dintr-un esantion de 1 milion de societati comerciale cu capital romanesc infiintate pe parcursul mai mulor ani, doar 500 (0,05%) au situatii financiare solide. Ma intreb daca nu ar fi mai eficient daca, Statul ar crea, impreuna cu investitori privati, un fond de investitii in cateva industrii considerate prioritare la nivel national: IT, energie, constructii, industria agroa-alimentara, inclusiv prin integrarea lantului valoric in mari companii agricole in sistem cooperatist... Lista nu este exhaustiva.
« Castigurile sunt intotdeauna privatizate, iar pierderile nationalizate… », spun unele voci. Este cunoscut ca la Washington si Bruxelles se afla cele mai importante comunitati de lobby din intreaga lume. Cu toate ca in Romania aceasta activitate nu este reglementata si exista riscul sa intre sub incidenta legii penale ca « trafic de influenta », ea este insa « tolerata de facto » si vizeaza domenii diverse: facilitati fiscale, crearea de bariere la intrare pentru competitori, intarirea pozitiei dominante, achizitia de armament si echipamente militare, proiecte de infrastructura, din domeniul energiei… Tinand cont de faptul ca impactul acestor activitati asupra Bugetului de Stat este enorm, iar discutiile pe proiecte de legi pe aceasta tema au fost nenumarate, legiferarea activitatii de lobby devine o tema urgenta.
Pe de alta parte, in Romania se mai cumpara inca foarte multa marfa fara ca populatia sa fie bine informata. Piata poate genera cazuri in care populatia sa ajunga victima propriilor preferinte pe linie de consum. Cresterea economica din Romania, bazata exclusiv pe consum, face ca, inconstient, fiecare roman sa « consume » in momentul de fata din propriul viitor.
Utilizarea asimetriei de informatii de care dispun anumiti actori in propriul folos creeaza probleme pe linie de competitivitate. Cred ca Romania va castiga mult in competitivitate economica daca va orienta activitatile serviciilor de informatii in directia reducerii asimetriei de date economice de pe piata si a abuzurilor de pozitii dominante. Pe de alta parte, calitatea bazelor de date si a informatiilor economice de care dispun autoritatile Statului in relatiile cu contribuabilii si principalii actori din economie este o prioritate de securitate nationala.
3.Consensul poate fi atins printr-un dialog ce raspunde la cateva intrebari importante. Autoritatile Publice sunt puse de multe ori in fata unei dileme : sa raspunda presiunilor imediate, cu efect asupra alegerilor sau sa se gandeasca la generatiile viitoare, creand un Pact al prioritatilor de guvernare pe termen lung, oricare ar fi gruparile politice ce ajung la putere. Toata lumea vorbeste de o simplificare fiscala, dar nimeni nu are curajul s-o si realizeze pentru ca presiunea electorala depaseste intotdeauna prioritatile pe termen mediu si lung. In orice sistem fiscal coerent exista intotdeauna un echilibru intre masurile de redistribuire pentru reducerea inegalitatilor si masurile ce vizeaza cresterea economica si puterea de cumparare. Alegerile ce se fac plecand de la acest compromis sunt intotdeauna complexe si nu pot fi rezumate doar la analiza catorva indicatori bugetari. In primul rand, pentru ca exista subiectivism in repartizarea bugetara. Iar in al doilea rand, pentru ca, asa cum spuneam mai sus, in momentul in care se iau deciziile, informatiile nu sunt intotdeauna fiabile. Acestea sunt probleme cu care se confrunta toate guvernele si companiile, dar in Romania ele au capatat o dimensiune tragi-comica din cauza metodelor noastre de lucru « dambovitene » pe care le cunoastem cu totii si care nu au nicio legatura cu o orientare politica sau alta. Dincolo de modul de colectare a impozitelor, de repartizarea investitiilor si cheltuielilor plecand de la prioritati unanim acceptate (educatie si cercetare, sanatate, infrastructura, eliminarea inegalitatilor,…), politicile fiscale trebuie sa fie rezultatul unor dezbateri nationale in care sa fie gasite raspunsuri la cateva intrebari esentiale…
- Cat de mult sunt dispusi sa plateasca romanii si comunitatea de afaceri pentru a avea servicii publice de calitate, la standarde europene?
- Ce inseamna servicii publice de calitate la standarde europene ? (Aici trebuie sa avem indicatori foarte precisi pentru fiecare serviciu public.)
- Ce taxam mai mult ? Munca ? Capitalul ? Patrimoniul generator de renta ? Comertul ?
- Cat alocam viitoarelor generatii din investitiile pe care le facem ? Cu ce frecventa ? Pentru cat timp ?
- Cat de mult sunt utilizate informatiile de care dispunem in teste econometrice ce valideaza (sau invalideaza) anumite orientari ale politicilor economice sau bugetare pe care le promovam ?
- Cum putem reduce deficitul comercial prin politici de « devalorizare fiscala » si cresterea taxei pe valoarea adaugata aplicate la o parte din produsele de import?
- Ce indicatori de alerta ne fixam pentru a ne adapta potentialelor crize ?
Pentru a ajunge la consensul pe care ni-l dorim trebuie sa dezvoltamincrederea. Dar, dupa cum stim, increderea pietelor se bazeaza mai mult pe factori subiectivi, emotionali, decat pe respectarea cu strictete a unor indicatori macroeconomici. Avem deci nevoie de mai putina volatilitate emotionala in Romania. Comunitatea de afaceri are nevoie de stabilitate si predictibilitate. Pentru aceasta, autoritatile, dar si comunitatea de afaceri, trebuie sa-si adapteze comportamentele in functie de unul din cele mai puternice fenomene sociale: mecanismul reciprocitatii. Studii realizate de economisti de talie mondiala au aratat ca, la nivelul unei societati, avem tendinta se ne simtim intotdeauna datori fata de cei care au fost generosi cu noi si suntem razbunatori fata de cei agresivi, chiar daca acest lucru poate sa ne coste. Societatea romaneasca este alimentata cu foarte multa agresivitate, iar aceasta genereaza ura si dorinta de razbunare. Statul, are datoria, cu multa deschidere si smerenie, sa-si arate deschiderea si generozitatea dincolo de declaratii si majorarile salariale. Oamenii au nevoie de dialog, recunoastere si intelegerea problemelor lor reale.