La început, Uniunea Europeană a fost ceea ce psihologii numesc un "obiect fantastic", adică un ţel care aprinde imaginaţia oamenilor. Eu am văzut Uniunea ca fiind întruchiparea unei societăţi deschise - o asociere de state naţionale care renunţă la o parte din suveranitate pentru binele comun şi alcătuiesc o uniune unde nu domină vreun stat sau vreo naţionalitate.
Criza din zona euro a transformat însă UE în ceva cu totul diferit. Statele membre sunt acum împărţite în două clase - creditori şi datornici - iar creditorii sunt cei care comandă. Deoarece are cea mai mare economie şi cea mai mare bonitate, Germania ocupă o poziţie dominantă. De cealaltă parte, ţările îndatorate plătesc prime de risc substanţiale pentru a-şi finanţa datoriile, ceea ce se reflectă în costuri ridicate de împrumut. Acest lucru le-a împins într-un picaj deflaţionist şi a creat un dezavantaj competitiv însemnat (şi posibil permanent) faţă de ţările creditoare.
Rezultatul acesta nu reflectă vreun plan calculat, ci mai degrabă o serie de greşeli de politică. Germania nu a urmărit să obţină o poziţie dominantă în Europa şi ezită să accepte obligaţiile şi răspunderile unei asemenea poziţii. Putem numi aceasta tragedia Uniunii Europene.
Evenimentele recente par să ofere motive de optimism. Autorităţile fac demersuri pentru a-şi corecta greşelile, în special prin decizia de a forma o uniune bancară şi prin programul de achiziţii directe de obligaţiuni, care dă Băncii Centrale Europene puterea de a interveni nelimitat pe piaţa de obligaţiuni suverane. Pieţele financiare au fost reasigurate că moneda euro nu pleacă nicăieri. Acesta ar putea fi punctul de cotitură, cu condiţia ca măsurile să fie întărite de paşi suplimentari spre o integrare mai profundă.
Din nefericire, tragedia Uniunii este alimentată în mod tipic de astfel de sclipiri de speranţă. Germania rămâne dispusă să facă minimul necesar - şi nimic mai mult - pentru a păstra integritatea euro, iar paşii recenţi ai UE doar au înăsprit rezistenţa germană faţă de alte concesii. Astfel se va perpetua decalajul dintre ţările creditoare şi cele datornice.
Creşterea discrepanţei dintre ţările UE din punct de vedere al performanţei economice şi dominaţiei politice reprezintă o perspectivă atât de întunecată pentru Uniune încât nu trebuie lăsată să devină permanentă. Uniunea Europeană, gândită iniţial ca un instrument de încurajare a solidarităţii, este astăzi menţinută din necesitate cinică. Acest lucru nu este de natură să ne conducă spre un parteneriat armonios. Singurul mod de a opri această tendinţă este să surprindem din nou spiritul solidarităţii care a animat proiectul european la început.
În acest sens, eu am creat recent Iniţiativa Societăţii Deschise pentru Europa (OSIFE). Am arătat astfel că cel mai bun punct de plecare este acolo unde politicile prezente au creat cea mai multă suferinţă umană: Grecia. Oamenii care suferă nu sunt cei care au abuzat de sistem şi au provocat criza.
Soarta multor migranţi şi solicitanţi de azil prinşi în Grecia este deosebit de sfâşietoare. Însă problemele lor nu pot fi separate de cele ale grecilor înşişi. O iniţiativă rezervată doar migranţilor ar face doar să întărească xenofobia şi extremismul şi aşa în creştere în Grecia.
Nu am ştiut cum ar putea fi abordată această problemă aparent de nerezolvat până la vizita mea recentă în Stockholm pentru a comemora centenarul naşterii lui Raoul Wallenberg. Acest lucru mi-a adus aminte de cel de-al Doilea Război Mondial, calamitatea care a dat naştere ulterior Uniunii Europene.
Wallenberg a fost un erou care a salvat vieţile multor evrei în oraşul meu natal, Budapesta, găzduindu-i în secret.
În timpul ocupaţiei germane, şi tatăl meu a fost un personaj eroic, implicându-se să-şi salveze familia, prietenii şi mulţi alţi oameni. El m-a învăţat să confrunt realitatea dură şi nu să mă supun pasiv. De aici mi-a venit şi ideea.
Am putea organiza case de solidaritate în Grecia, care ar funcţiona pe post de centre comunitare pentru populaţia locală, şi am putea de asemenea oferi hrană şi adăpost migranţilor. Există deja multe cantine sociale şi societatea civilă face eforturi să-i ajute pe migranţi, dar aceste iniţiative nu pot face faţă amplorii problemei. Planul meu este de a consolida aceste programe.
Politica de azil a UE a eşuat. Refugiaţii trebuie să se înregistreze în statul membru prin care intră în Uniune, dar guvernul grec nu poate procesa toate cazurile. În jur de 60.000 de refugiaţi care au încercat să se înregistreze au fost închişi în facilităţi de detenţie unde condiţiile sunt inumane. Migranţii care nu se înregistrează şi trăiesc pe străzi sunt atacaţi de golanii din partidul neofascist Zori de Aur.
Suedia a făcut din politica migraţiei şi azilului o prioritate de top, iar Norvegia este îngrijorată de soarta migranţilor din Grecia. Ambele ţări ar fi astfel candidaţii principali pentru sprijinirea caselor de solidaritate. Alte ţări bogate ar putea să se alăture lor. OSIFE este gata să susţină această iniţiativă şi eu sper ca şi alte fundaţii să fie dornice să facă la fel. Acesta trebuie însă să fie un proiect european, care în cele din urmă să-şi găsească loc în bugetul UE.
În prezent, Zori de Aur câştigă capital politic oferind servicii sociale grecilor în timp ce atacă migranţii. Iniţiativa propusă de mine ar oferi o alternativă pozitivă, bazată pe solidaritate - solidaritatea europenilor cu grecii şi a grecilor cu refugiaţii. Ar fi astfel o demonstraţie practică a spiritului care ar trebui să mişte întreaga UE.
Cât mai curând posibil, voi trimite o echipă OSIFE în Grecia pentru a contacta atât autorităţile, cât şi cetăţenii şi organizaţiile care ajută deja oamenii nevoiaşi, pentru a dezvolta un plan prin care să obţinem susţinerea publicului. Obiectivul meu este să învii ideea de Uniune Europeană ca instrument al solidarităţii, nu doar al disciplinei.
George Soros, unul dintre cei mai cunoscuţi investitori din lume, este în prezent preşedintele Soros Fund Management şi al Institutului pentru o Societate Deschisă. Materialul a fost obţinut prin intermediul Project Syndicate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
