Opinii

Opinia unui absolvent MBA, locuind încă în România: cine negociază un Plan de Dezvoltare Naţională?

Opinia unui absolvent MBA, locuind încă în România: cine negociază un Plan de Dezvoltare Naţională?
19.01.2012, 16:45 1404

Ziarul Financiar a primit o scrisoare deschisa de la un participant la proteste. Trimiteti pe adresazf@zf.ro opiniile dumneavoastra si ce vreti sa se schimbe in Romania, care vor fi publicate in sectiunea "Vreau sa schimb Romania".

***

Se pare că de multe ori circuitul banilor în economia liberă, de piaţă, este in contradicţie cu teoriile economice predate la cele mai prodigioase scoli de business din lume.

De exemplu: cum este posibil ca salariul minim la stat in Grecia sa fie de aproximativ 780 de euro*, desi Grecia nu îşi permite să îşi plătească datoriile publice, şi în continuare bugetarii din Grecia au salarii de până la 2.700 euro, fără să renunţe nici la multe din beneficii, deşi, toate mediile spun sus şi tare că "Grecia e în faliment!"

Dar România, nu e de mult in faliment? La noi, unde salariul mediu brut al unui bugetar este de aproximativ 1.700 de lei, salariul mediu pe economie este considerabil sub salariul minim din Grecia, tinerii fug pe capete tocmai în astfel de ţări "ameninţate" de cumplitul faliment, iar companiile fac restructurări de 3 ani neîncetat (chiar şi cele din zone foarte profitabile).

Sau cum e posibil ca statul Britanic sa plateasca ajutoare sociale de peste 2.000 lire pe lună către diverse persoane, cand sunt români licentiati in diverse domenii de înaltă specializare (IT, Finanţe, Marketing), cu studii de master, absolvite în cadrul unor Universităţi de renume din lume, care nu sunt platiţi de o multinaţionala decat cu aproximativ 1500-2000 de lire pe lună, trăind şi muncind în Londra? Unde e eficienţa sau productivitatea? In carţi....se pare.

Regulile jocului se re-scriu în această perioadă.

Marea Britanie inveşteşte prin astfel de moduri în programe de susţinere demografică pe zeci de ani, fiind în mod clar conştienţi de regresul demografic şi fenomenul de îmbătrânire al populaţiei în UE, plus necesarul crescut de forţă de muncă tânără, probleme care ameninţă chiar mult mai puternic şi România la ora actuală. Care e viziunea conducătorilor noştrii? Ne dau un singur sfat: dacă nu vă convin măsurile de austeritate economică şi actuala administraţie, atunci plecaţi afară, sunteţi liberi!

În istoria României, oricine are un minim de cunoştinţe, ştie foarte clar că toate etapele de progres au fost marcate de acţiunile unor lideri vizionari care au ştiut să folosească în avantajul ţării, forţele diverselor puteri mondiale cu interese in această regiune.

Pentru mine este clar că România nu a reuşit nimic niciodată doar prin forţe proprii. Dar, revenind la exemple din zilele noastre, nici Grecia sau Portugalia nu au construit mii de km de autostrăzi sau mii de hoteluri şi facilităţi de producţie din forţe proprii. Au cerut, au negociat, au primit. Au lăsat ceva în urma lor: autostrăzi, spitale, şcoli, hoteluri, facilităţi de turism sau producţie, etc. Toate astea, acum şi în viitor, vor contribui la faptul că oamenii sunt atraşi de aceste ţări şi vor produce valoare acolo.

Ce a făcut România în ultimii ani? Ce au negociat liderii noştri pentru ţară? Cum de am ajuns să ne împrumutăm atât de mult? Care sunt oportunităţile pentru tinerii din România să rămână aici?

Care sunt avantajele integrării în UE şi NATO pentru populaţie, obiective pentru care de multe ori am cedat active valoroase şi profitabile, şi chiar suveranitate? Avem preţuri aliniate la UE dar veniturile au rămas la niveluri comparabile celor dinainte de aderare.

E imposibil să nu te uiţi în jur la Ungaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croaţia, ţări care nu erau atât de departe de noi în 1990, dar care acum sunt la ani lumina, din toate punctele de vedere. Cum au reuşit liderii lor să negocieze mai bine cu UE, cu SUA sau cu alte mari puteri mondiale pentru binele ţării lor?

Părerea mea este că la capitolul monedă de schimb România a stat mai bine decât vecinii noştrii menţionaţi mai sus : rezerve naturale maxime în regiune, industrie grea solidă şi valoroasă, piaţa de desfacere mult mai valoroasă, piaţă bancară la alte ordine de mărime şi potenţial. Din pacate nu le-a utilizat.

Daca adaugăm şi risipa evidentă de bani din ultima perioadă de 7 ani, deja imaginea e tristă. Şi atunci când am avut disponibilităţi financiare, le-am irosit (bugetul administraţiei publice a fost de 50 mld euro în 2011 faţă de doar 25 mld euro în 2004). Nu am fost capabili să investim în elemente care să atragă investitori şi să crească nivelul de trai, să producă valoare.

Lumea se schimbă, statele dezvoltate aruncă în luptă politici din cele mai diverse, se reinventează, cu focus pe protecţia şi ajutorul cetăţenilor, companiilor şi economiilor proprii. Care este răspunsul României? Unde ne poziţionăm noi?

Doctorul Arafat a negociat şi a stopat propagarea unei legi eronate pentru medicina de urgenţă. Dar pentru un Plan de Dezvoltare Naţională a României, cine negociază?

Trebuie ca cineva să răspundă la aceste întrebări, cu un Program, o Strategie Naţională, o Viziune.

Cine va putea sa negocieze cu marile puteri şi cu reprezentanţii lor, ceva bun pentru viitorul României si pentru români?

Asta este întrebarea acum.

Cu stima, M. D.

AFACERI DE LA ZERO