De câteva săptămâni, în condiţiile precipitării evenimentelordin Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu, preţul petrolului toturcă. Şi când se scumpeşte petrolul, unda de şoc inflaţionistă sepropagă din treaptă în treaptă.
Acum va fi la fel? Fapte adunate ani în şir, puse cap la cap, arputea să ducă la concluzia că va fi la fel. Fiindcă e greu decrezut că producătorii vor accepta să se dispenseze de profituladus de umflarea preţurilor, pentru mulţi dintre ei fiind unicasursă de supravieţuire în aceste vremuri grele. Sau comercianţii.Căci nici ei nu renunţă uşor la adaosul aducător de profit. Fiindcănu suntem pe o piaţă normală, unde profitul nu se scoate dinpreţuri ce cresc anapoda, ci dintr-un volum tot mai mare de mărfuricomercializate pe piaţă, oferta în creştere fiind cel mai sigurremediu împotriva inflaţiei. Pe piaţa noastră regula e alta. Lanoi, "simpatia preţurilor" acţionează implacabil. S-a scumpitbenzina?!
N-are nicio importanţă că acest fapt afectează un număr limitatde mărfuri. Foarte repede, toate preţurile o iau razna, cu motivsau fără motiv. Dacă ne amintim bine, acest fenomen a devenitciclic. De când ne luptăm cu spirala inflaţionistă, la cinci-şaseluni am suportat acest şoc: mai întâi s-a scumpit benzina, apois-au scumpit transporturile, pe urmă toate mărfurile.
Numai că 2011 nu va mai semăna cu anii precedenţi. Nu va semănanici măcar cu anul 2010. Preţurile care o vor lua razna fără motiv,în primul semestru din acest an se vor calma. Obligate la acestgest de legea cererii şi ofertei. Dovada? Puterea de cumpărare apopulaţiei, lovită dur în 2010, îşi revine încet. Şi e imposibil săvedem o creştere a cererii de consum atât timp cât multe companiide stat continuă să funcţioneze deşi nu produc decât pierderi. Saucât timp, în economie, productivitatea, competitivitatea şieficienţa vor preocupa doar o parte restrânsă a companiilor.
E adevărat că liberalizările făcute cu încetinitorul se răzbună,astăzi, prin nevoia neîncetatelor corecţii aduse preţuriloradministrate. Care-i necazul? Corecţiile de preţuri nu calmeazăinflaţia. Dimpotrivă, o accelerează. Pe acest fond, devine cu atâtmai grea bătălia pentru stabilitatea preţurilor. Mai ales că, demulte ori, societatea primeşte semnale false, în sensul că oricediscuţie despre inflaţie alunecă spre cauzele ei monetare. Desigur,aceste cauze sunt reale, dar nu sunt esenţiale. Principalul focarinflaţionist este economia reală, care încă nu şi-a reparat pompelece-i sunt necesare pentru a atrage, în afaceri şi în investiţii,banii existenţi. Este semn că economia noastră este încăineficientă. Iar o economie ineficientă este producătoare deinflaţie. Şi de instabilitate financiară.
Fără îndoială, nici lumina şi nici căldura nu mai pot fi vânduteori cumpărate cu "preţ social", cum s-a întâmplat atâta vreme. Iarperiodic, după ce se adunau presiuni mari, care nu mai puteau fiţinute în frâu, tarifele la energie urcau brusc şi toate preţurileintrau în agitaţie. Acum însă, în 2011, scumpirea energiei, fapt ceva avea influenţe specifice în sistemul preţurilor, nu va conducela repunerea în mişcare a spiralei inflaţioniste. Începem să vedem,în companii, ceva mai mult interes pentru logica economică. Unargument l-am invocat mai înainte: creşterea cu încetinitorul acererii de consum. Când cumpărătorii nu dau năvală în magazine,fiindcă banii lor sunt puţini, preţurile în creştere aduc pierderiîn loc de profit. Există însă şi un alt motiv, probabil cel maiimportant. O mare influenţă în calmarea inflaţiei o are apropiereade raţionalitate atât a producătorilor, cât şi a comercianţilor.Sunt căutate soluţii noi, care să asigure regenerarea economieiprin buna funcţionare a pieţelor. Astfel de soluţii nu se găsesc încărţi, ci în viaţa de zi cu zi.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
