• Leu / EUR4.9417
  • Leu / GBP5.7906
  • Leu / USD4.6288
Opinii

Opinie Adrian Vasilescu: De recesiune nu ne despărţim în 2010

Opinie Adrian Vasilescu: De recesiune nu ne despărţim în 2010

Autor: Adrian Vasilescu

21.09.2010, 23:59 25

Marea noastră problemă, în 2010, este că producţia şi consumulîncă nu s-au echilibrat. Prin urmare, nu putem spera că vom ieşidin recesiune în acest an. Şi atunci, miza pentru 2010 rămânesingulară: echilibrarea bugetului ţării. Urmând ca abia la anul săfie apăsată pedala creşterii economice.
Soluţia? O nouă filosofie bugetară, care să confere sistemului deimpozite şi taxe nu numai un instrumentar de constrângere, dar şi ogamă de stimulente. Mai mult, printr-o regândire a construcţieibugetului, în consens cu actualele cerinţe, ar putea fi încurajatămunca eficientă şi descurajată munca făcută cu spatele la piaţă şila consumatori.
Ne aflăm, acum, în faţa unei duble neputinţe: nici nu se poateapela la buget pentru investiţii şi pentru restructurări, căci nuexistă bani pentru aşa ceva; şi nici nu se mai poate face dinprivatizare o sursă de venituri bugetare. Nu mai sunt nici preamulte mirese de măritat şi nici investitori cu bani dispuşi săintre în piaţă în vremuri de criză. Ministerul Finanţelor se uităla venituri şi tânjeşte la măriri de impozite. Ar fi o gravă eroaresă meargă mai departe pe această cale.

Fiscalitatea excesivă s-ar putea transforma în bumerang. Unbumerang alcătuit din impozite mari, care zboară el până undezboară, dar apoi se întoarce către buget şi-l loveşte năpraznic.Rezultatul apare "în scară": veniturile salariale fiind mai mici,oamenii pot fi tentaţi să muncească după cum sunt plătiţi; dacăsocietatea are parte de mai puţină muncă, e normal să circule maipuţine produse şi la buget să ajungă mai puţini bani; profiturileîntreprinderilor vor fi mai mici şi în consecinţă mai mici vor fişi încasările din impozitul pe profit; plus că, atât timp cât pepiaţa de consum ajung mai puţini bani, se vând mai puţine mărfurişi contribuţia la buget a taxei pe valoarea adăugată estediminuată. În acelaşi timp, un consum restrâns nu poate săconstituie un stimulent pentru producţie.

În materie de consum, va fi nevoie de un nou model, bazat pecalitate. E adevărat că, până în 2008 inclusiv, zone întregi, încondiţiile creşterii consumului, s-au schimbat radical în bine şisunt de nerecunoscut; dar sunt şi multe zone care s-au schimbatprea puţin sau nu s-au schimbat deloc, fiind încă sub apăsareasărăciei. E adevărat că numărul salariilor mari - în multinaţionalesau în companiile româneşti de succes - a crescut. Şi, mai ales, însfera bugetară. Dar cele mai multe dintre salarii sunt mici. Oparte a populaţiei şi-a sporit cheltuielile, şi-a intensificatîmprumuturile de la bănci, consumul a crescut; dar multor românirareori le ajungeau banii de la o lună la alta. Şi, apoi, lucruriles-au îmbunătăţit… în medie. Iar media este o speranţă… matematică.Cert este că indicii creşterii economice, ai inflaţiei, aisalariilor şi ai şomajului, care reprezintă un raport al mişcăriieconomiei în momente diferite, nu au avut cum să ne ofere dinamicidetaliate înainte de intrarea ţării în recesiune. Mediile aucapcanele lor. Fie că sunt simple, fie că sunt ponderate,cercetându-le putem să aflăm şi să analizăm fapte şi întâmplări cecompun mişcări de anvergură despre preţuri, consum, producţie,exporturi sau importuri. Imaginea consumului populaţiei înstatistici se distinge cu deosebire prin conţinutul eicantitativ.

Cât priveşte însă calitatea informaţiilor statistice, ea esteasigurată numai dacă fenomenul analizat are un grad înalt deomogenitate. Să zicem: posibilităţile românilor de a se aprovizionacu pâine, lapte, carne, făină, ouă sau ulei. Sau de a călători cutrenul, de a-şi cumpăra telefoane mobile, electrocasnice, mobilier.Fără să ne spună însă prea mult despre cum se alimenteazăpopulaţia, despre calitatea consumului în general. Tot aşa cumpreocuparea unui segment al populaţiei pentru bunuri scumpe, caseori limuzine, ne poate da o idee despre formarea clasei de mijlocîn societatea românească, dar asta nu înseamnă că o mare parte asocietăţii nu-i săracă. Şi, în plus, mediile nu ne spun că ţara n-aapucat să se îmbogăţească. Marea masă a populaţiei, starea a treia,abia începuse să guste din bunăstare cu linguriţa. Stilul de viaţăde zi cu zi obliga cea mai mare parte a populaţiei să-şi restrângădrastic cheltuielile, pentru că niciodată nu ajungeau banii. Iar oschimbare a stilului de viaţă ar fi fost posibilă numai într-o altăecuaţie economică, mai apropiată de cerinţele vremii, care săvalorifice mai bine proprietatea şi să dinamizeze munca, producţia,venitul şi consumul.

Cheia problemei? Ce fel de reforme va face România în contextulunui nou model de creştere economică. Fiindcă despre reformeeconomice, în România, vorbim de două decenii. În acest răstimp, aufost deschise cam toate marile ferestre prin care ar fi putut săintre soarele şi aerul economiei de piaţă. Din nefericire, uneleferestre au fost când deschise, când închise, de teamă să nu intredintr-o dată prea mult soare şi prea mult aer, deşi era limpede cănumai dacă am fi deschis toate ferestrele dintr-o dată şi le-am filăsat aşa am fi reuşit. Alte ferestre, însă, după ce au fostdeschise, au fost repede închise la loc. Între ele: reformacosturilor în companiile de stat; reforma contractelor; reformamanagementului; reforma mediului economic. Aceste reforme nu maipot întârzia! Timpul de aşteptare s-a epuizat.

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - astăzi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9417
Diferență: -0,0809
Ieri: 4.9457
Azi: 4.6288
Diferență: 0,2556
Ieri: 4.6170
Azi: 5.7906
Diferență: 0,3988
Ieri: 5.7676
Azi: 4.8055
Diferență: 0,3466
Ieri: 4.7889