Dezvăluirile din ultimii ani privind averile parcate în paradisuri fiscale (Panama Papers, Lux Leaks şi altele) au arătat că în spatele unor societăţi înregistrate în aceste teritorii, sub protecţia anonimatului, a secretului fiscal şi a privilegiului avocaţial, se ascundeau profituri neînregistrate corespunzător şi fără ca beneficiarii efectivi să poată fi identificaţi.
Ca răspuns la acest fenomen, ţările cele mai dezvoltate ale lumii, membre ale Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, G8 şi G20, au lansat o serie de iniţiative legislative pentru a elimina pe cât posibil astfel de comportamente. În centrul acestor demersuri stă noţiunea de “transparenţă”, atât în privinţa conturilor bancare, cât şi a deţinerilor de acţiuni sau părţi sociale în diverse societăţi. Uniunea Europeană (UE) a preluat rapid aceste iniţiative şi le-a transformat în directive şi propuneri de directive.
În acest context a apărut noţiunea de Registru al Beneficiarilor Efectivi, un instrument prin care UE doreşte identificarea şi documentarea tuturor beneficiarilor efectivi ai societăţilor înregistrate în statele membre.
Un nou instrument în depistarea infracţiunilor de spălare a banilor
Registrul este una dintre modalităţile de combatere a fenomenului infracţional prevăzut de Directiva (UE) 2015/849, cea mai complexă directivă contra spălării banilor, aflată la a patra revizuire.
Registrul va face publice informaţii privind beneficiarii efectivi de acţiuni şi părţi sociale pentru toate societăţile din România. Termenul prevăzut pentru implementarea directivei era 26 iunie 2017, însă proiectul de lege se află încă în dezbatere la Senat.
Conform proiectului, Registrul va consta în trei astfel de liste, organizate la nivelul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), la nivelul Ministerului Justiţiei şi la nivelul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).
Societăţile nou-înfiinţate vor avea obligaţia ca, la momentul înfiinţării, să declare pe proprie răspundere beneficiarii efectivi ai acţiunilor sau ai părţilor sociale. Cele existente vor avea obligaţia completării informaţiilor în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Prin beneficiar efectiv sau real se înţelege orice persoană fizică care deţine, direct sau indirect, sau controlează efectiv societatea şi/sau persoana fizică în numele ori în interesul căreia se realizează, direct sau indirect, o tranzacţie, o operaţiune sau o anume activitate.
Proiectul de lege aduce câteva exemple privind condiţiile de îndeplinit de către o persoană juridică pentru a fi beneficiar real. Această listă însă nu este exhaustivă, lăsând loc de interpretare privind identificarea acestora. Se apreciază că deţinerea, directă sau indirectă, a 25% plus o acţiune sau participaţia în capitalurile proprii ale persoanei juridice de peste 25% constituie un indiciu al exercitării controlului.
Transparenţă pentru toţi?
În forma actuală a proiectului de lege, acces nelimitat la Registru vor avea autorităţile care au competenţe de supraveghere (spre exemplu ANAF), precum şi entităţile raportoare atunci când aplică măsurile de cunoaştere a clientelei (spre exemplu băncile). Însă orice alte persoane sau organizaţii vor putea consulta Registrul doar dacă există un interes legitim în acest sens.
Totuşi, o nouă directivă contra spălării banilor la nivel european intenţionează să extindă accesul la Registru oricărei persoane, cu mici excepţii.
Cu alte cuvinte, Registrul beneficiarilor efectivi va deveni practic public. Această directivă a intrat în vigoare în iulie 2018, având termen de implementare în legislaţia internă până cel mai târziu la 10 ianuarie 2020.
Cu alte cuvinte, dacă se respectă termenele de implementare, în circa un an şi jumătate - doi ani, toate deţinerile persoanelor fizice române ar putea deveni publice.
Eventuala amnistie fiscală de care se vorbeşte în ultima vreme ar trebui luată în considerare şi în acest context. Dacă în mai puţin de doi ani toate deţinerile persoanelor fizice devin publice, este posibil ca amnistia să fie utilizată şi ca un instrument prin care contribuabililor să le fie permisă declararea ulterioară a veniturilor nedeclarate până în prezent. Astfel de instrumente pentru fiscalizarea unor venituri ascunse au fost utilizate de multe state europene de-a lungul timpului (Spania, Italia etc). În perspectiva publicării informaţiilor în registrul beneficiarilor, amnistia ar putea fi o motivaţie puternică care să conducă la rezultate neaşteptate. Rămâne de văzut dacă atât forma şi modalitatea de aplicare a amnistiei, cât şi parcursul legislativ de implementare a prevederilor directivei ar putea crea un astfel de cadru legislativ şi fiscal.
Un lucru este însă sigur. Odată implementat Registrul, România va fi cu un pas mai aproape de conceptul dorit de transparenţă, iar persoanelor fizice le va fi mult mai greu să ascundă venituri în paradisuri fiscale.
