Reducerea emisiilor de CO2 şi în special cele legate de sectorul transportului rutier, este un subiect intens dezbătut în ultimii ani şi un deziderat adoptat de Uniunea Europeană, care şi-a stabilit obiectivul de a reduce pe plan european cu cel puţin 40% emisiile de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii până în anul 2030. Drept urmare, autovehiculele electrice au devenit din ce în ce mai populare, dovadă fiind şi investiţiile în tehnologia concentrată pe îmbunătăţirea performanţelor acestor maşini.
Stimulată de bonusurile acordate prin programe de stat de tipul „Rabla Plus” sau de promovarea intensă a diverselor oferte şi planuri de achiziţii de către companiile de leasing, industria autovehiculelor electrice pare să fie pe un trend ascendent peste tot în lume.
Deşi ponderea maşinilor electrice nu este în prezent una însemnată, numărul acestora va creşte gradual în următorul deceniu datorită interdicţiilor care vor fi puse asupra autovehiculelor poluante (în special cele cu motor Diesel), conştientizării la nivelul populaţiei a impactului pe care le au emisiile de CO2 asupra mediului şi a climei, politicilor favorabile de impozitare sau subvenţiile acordate. Observăm un trend similar şi în România, unde numărul vehiculelor şi al staţiilor de încărcare a crescut în ultima perioadă.
Pe lângă promovarea intensă a maşinilor electrice, se dezvoltă timid şi infrastructura necesară în România. Începând cu anul 2016, au existat programe de stat care au sprijinit financiar dezvoltarea şi amplasarea staţiilor de încărcare. În prezent, există opţiuni de încărcare pentru deţinătorii unor astfel de maşini, fie gratuit, fie contracost, companiile fiind extrem de inventive în crearea pachetelor de servicii. De altfel, recent a fost aprobată de Administraţia Fondului pentru Mediu schema de ajutor de stat pentru dezvoltarea infrastructurii de reîncărcare pe autostrăzi, drumuri europene şi naţionale, cuantumul finanţării fiind de maxim 90% din totalul cheltuielilor eligibile.
În timp ce tehnologia şi infrastructura avansează, nu putem spune acelaşi lucru şi despre legislaţia fiscală care pare că a rămas în urma evoluţiei acestei industrii. Deşi deocamdată, la nivelul Uniunii Europene nu există un cadrul legal adecvat cu privire la tratamentul fiscal (în special în ceea ce priveşte TVA şi accize) aplicabil consumului de energie electrică de către autovehicule, trebuie spus că anumite state europene au adoptat o serie de facilităţi fiscale incluzând scutiri / reduceri de taxe pentru instalarea staţiilor de încărcare ori un cuantum redus al accizelor datorate pentru utilizarea energiei electrice în acest scop.
Or, atunci când există incertitudini sau atunci când legea nu conţine dispoziţii asupra tratamentului fiscal aplicabil, pot apărea riscuri pentru părţile implicate, fie că este vorba despre furnizorul de energie electrică, deţinătorul staţiei de încărcare sau o altă companie care oferă acest tip de servicii.
Spre exemplu, în cazul în care consumatorul beneficiază de un abonament la o companie care oferă mai multe servicii cum ar fi o aplicaţie online care oferă informaţii despre locaţia şi disponibilitatea staţiilor de încărcare, rezervare online pentru încărcare şi serviciul de încărcare propriu – zis, iar aceasta din urmă are la rândul său un contract cu deţinătorul staţiei şi furnizorul energiei electrice, se pune problema identificării şi analizării fiecăreia dintre tranzacţii din perspectiva implicaţiilor fiscale aferente.
Aici pot apărea interpretări divergente cu privire la natura tranzacţiei – livrare de bunuri ori prestare de servicii – precum şi toate implicaţiile subsecvente, mai ales dacă discutăm despre companii stabilite în state diferite. În plus, fiind vorba de o tranzacţie care implică mai multe servicii pe lângă încărcarea propriu – zisă, precum accesul la aplicaţia online şi alte informaţii suplimentare, devine relevant tratamentul pe care ar trebui să îl aplicăm acestor servicii adiacente livrării efective de energie electrică.
De asemenea, o situaţie des întâlnită este aceea a staţiilor de încărcare amplasate în parcarea supermarketurilor ori a centrelor comerciale. În aceste cazuri, este discutabil dacă supermarketurile pot fi privite ca revânzători de energie electrică, atunci când încărcarea se face la staţiile aparţinând furnizorilor de energie electrică. Bineînţeles, într-un astfel de scenariu, pot rezulta şi implicaţii în materia accizelor, atunci când centrul comercial sau chiar proprietarul spaţiului pe care este amplasată staţia de reîncărcare efectuează livrări de energie electrică. În asemenea cazuri, se pune problema autorizării ca distribuitor de energie electrică, fiind necesar a se efectua demersuri în vederea respectării tuturor cerinţelor legale în acest domeniu atât de strict reglementat al energiei electrice, unde trebuie luate în calcul atât aspectele tehnice dictate de autoritatea în domeniu (ANRE), cât şi relaţia cu autorităţile fiscale şi vamale, care au competenţe în această arie.
Prin urmare, credem că implicaţiile în materie de taxe indirecte cu privire la staţiile de încărcare reprezintă un subiect sensibil, mai ales luând în calcul varietatea scenariilor în care se poate realiza livrarea de energie electrică, precum şi practica ori legislaţia relativ redusă în domeniu. Companiile care activează deja în industrie ori care intenţionează să adauge în portofoliul lor astfel de servicii ar trebui să efectueze o analiză a implicaţiilor posibile, pentru a elimina orice risc.
În concluzie, având în vedere dezvoltarea acestei pieţe precum şi trendurile fiscale europene, aşteptăm ca autorităţile fiscale române să acorde o atenţie suplimentară acestui domeniu, aspect de mare interes pentru companiile ce activează pe această piaţă şi care aşteaptă, dacă nu o confirmare a tratamentului fiscal pe care îl aplică, cel puţin o reglementare cuprinzătoare şi actualizată cu trendurile unei pieţe atât de dinamice precum cea din zilele noastre
În final, considerăm că prin introducerea unor anumite simplificări de către autorităţile competente, prin crearea unui cadru legal adecvat şi clar, domeniul va fi mult mai atractiv şi, prin urmare, obiectivul principal al reducerii poluării mai uşor de realizat atât la nivel naţional, cât şi la nivel european.
