Notificarea de conformare, reglementată prin OUG 188/2022 prin care au fost aduse modificări Codului de procedură fiscală, reprezintă un pas important în vederea încurajării conformării voluntare la plata impozitelor şi taxelor. Autorităţile au propus, recent, şi legislaţia secundară necesară, care detaliază situaţiile în care contribuabilii pot primi o astfel de notificare, dar mai ales excepţiile, respectiv cazurile în care organele fiscale pot demara inspecţia sau verificarea situaţiei fiscale personale chiar dacă nu au emis, în prealabil, o notificare de conformare.
Conform legislaţiei adoptate la finalul anului trecut, notificarea va fi transmisă contribuabililor anterior selectării acestora pentru inspecţia fiscală sau verificarea situaţiei fiscale personale şi va cuprinde riscurile fiscale identificate la contribuabil, astfel încât acesta să aibă posibilitatea să îşi reanalizeze şi să îşi corecteze situaţia fiscală, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cadrul acestui termen, contribuabilul poate fi sigur că nu va fi selectat pentru control. După cele 30 de zile, dacă riscurile fiscale menţionate în notificare se menţin, organul fiscal va putea demara inspecţia fiscală sau verificarea situaţiei fiscale personale. Contribuabilii cu risc fiscal ridicat, care nu au remediat riscurile fiscale pentru care au fost notificaţi, sunt supuşi obligatoriu fie unei inspecţii fiscale/verificări a situaţiei fiscale personale, fie unei verificări documentare.
Denumirea acestei noi proceduri, în sine, indică o încercare de schimbare de paradigmă – dacă, înainte de OUG 188, contribuabilul selectat pentru inspecţie sau verificarea situaţiei fiscale personale nu avea posibilitatea să lămurească aspectele neclare, în prealabil, şi să evite, astfel, declanşarea controlului, pe viitor, legiuitorul doreşte încurajarea conformării voluntare a contribuabililor, în sensul remedierii tratamentului fiscal aplicat în afara unei proceduri administrative de control, în linie cu practicile internaţionale ale administraţiilor fiscale moderne.
Această schimbare de abordare, menţionată şi de reprezentantele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) - Daniela Teodoru, Director General, Direcţia Generală Coordonare Control Fiscal, şi Sia Jiru, Director, Direcţia Generală Coordonare Control Fiscal, în cadrul unui eveniment organizat de Deloitte, este bine-venită, în contextul în care România se confruntă cu un decalaj mai pronunţat în ceea ce priveşte colectarea taxelor şi impozitelor, prin comparaţie cu alte state europene.
Avantajele preconizate ale notificării de conformare
Aplicarea în practică a reglementării ar trebui să genereze avantaje pentru ambele părţi ale raportului juridic fiscal. Din perspectiva contribuabilului, principalul avantaj este acela că, prin conformarea voluntară şi remedierea anticipată a riscurilor, poate demonstra autorităţii fiscale că nu mai există motive să demareze inspecţia fiscală sau verificarea situaţiei fiscale personale. Astfel, resursele umane şi financiare care, în trecut, erau alocate pentru gestionarea controlului, deseori cronofag, vor putea fi utilizate mai eficient pe viitor.
De asemenea, chiar şi în ipoteza în care contribuabilul consideră că riscul fiscal semnalat de ANAF prin notificare nu se verifică în realitate sau nu coincide cu propria interpretare şi, deci, decide să nu ia nicio măsură de reevaluare a situaţiei sale fiscale, acesta va beneficia de termenul de 30 de zile de la comunicarea notificării, timp în care ANAF nu va putea demara acţiunea de control. Această „păsuire’’ poate fi exploatată în mod pragmatic, în sensul că poate fi folosită pentru pregătirea acţiunii de control fiscal.
Din perspectiva ANAF, avantajele noii proceduri constau atât în colectarea mai facilă a taxelor şi impozitelor la bugetul de stat, cât şi în eficientizarea alocării resurselor umane, inspectorii fiscali urmând să se dedice exclusiv acelor acţiuni de control ce vizează tratarea riscurilor fiscale persistente.
Urmează testul eficienţei
Proiectele de ordin pentru aprobarea legislaţiei secundare, publicate recent, conţin precizări referitoare la situaţiile în care notificarea de conformare va fi şi, în special, nu va fi trimisă către contribuabil înainte de selectarea pentru inspecţia fiscală sau verificarea situaţiei fiscale personale.
Conform documentelor, notificarea va fi emisă ori de câte ori, urmare a analizei de risc, sunt identificate noi riscuri fiscale, care nu au fost notificate anterior şi nici nu au făcut obiectul controalelor fiscale.
Pe de altă parte, notificarea nu va fi trimisă dacă: inspecţia fiscală este necesară pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului, efectuarea inspecţiei fiscale este prevăzută în mod expres în alte acte normative sau există pericolul ca plătitorul/contribuabilul să se sustragă inspecţiei fiscale. De asemenea, mai sunt şi alte cazuri în care organul de control nu emite o notificare înainte de începerea inspecţiei fiscale, respectiv cele în care nu comunică aviz de inspecţie fiscală. Printre situaţiile de acest gen des întâlnite în practică se numără refacerea inspecţiei fiscale sau efectuarea în prealabil a unui control inopinat, în urma căruia se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale. Excepţiile de la transmiterea notificării sunt similare şi în cazul verificării situaţiei fiscale personale.
Aşadar, contribuabilii trebuie să reţină că pot exista situaţii în care nu vor primi notificare de conformare înainte de selectareapentru inspecţie fiscală sau verificarea situaţiei fiscale personale, acestea constituind excepţii importante de la regulă. Prin urmare, după definitivarea şi intrarea în vigoare a prevederilor menţionate, contribuabilii se pot aştepta să primească din partea ANAF notificări de conformare, dar trebuie să ia în calcul şi posibilitatea demarării inspecţiei fiscale sau verificării situaţiei fiscale personale fără să fi primit o astfel de notificare (în cazurile menţionate de lege) şi fără a beneficia astfel de avantajele anterior menţionate.
În concluzie, rămâne de văzut dacă această nouă procedură va avea ca efect, în practică, evitarea unor inspecţii fiscale sau verificări de situaţii fiscale personale, ca urmare a conformării voluntare a contribuabililor. Rezultatul va depinde, în special, de modul în care organele fiscale, dar şi contribuabilii, se vor raporta la această notificare.
