Coronavirus si problemele economice generate de virus ofera contribuabilului roman o ocazie unica sa analizeze raspunsul si deciziile guvernului Romaniei atat in relativ, prin comparatie cu alte guverne din UE, cat si in absolut, legat de capacitatea de a gestiona economia.
Comparatie relativa este un test unic pentru ca toata tarile si guvernele din UE au de facto acelasi set de informatii si acelasi set de medicatie ca tratament al virusului. Tratamentul economic al crizei ar putea sa se bazeze pe acelasi set de raspunsuri economice posibile iar consecintele actelor si deciziilor economice si financiare sunt perfect observabile simultan.
Sigur ca baza de pornire in ceea ce priveste competenta administratiei publice si a decidentilor politici sau complexitatea si sofisticarea sistemul sanitar (teste, masti, echipament de protectie, numarul de paturi de spital echipate pentru terapie intensiva) sau capacitatea fiscala sau volumele de lichiditate din budget pentru a reactiona (bugetul Romaniei nu este bugetul Germaniei) sunt la nivele diferite in tarile din UE.
Cu toate acestea, deciziile economice se iau de catre toate guvernele mai mult sau mai putin simultan intr-un context epidemiologic si informational aproape identic.
Nu vreau sa anticipez rezultatele acestei comparatii relative sui-generis dar va fi interesant de vazut cine va apare marginal mai competent si cine nu. Atunci cind Covid19 se va fi atenuat, noi contribuabilii, vom vedea, cine a fost competent, pregatit, vizionar sau nu si care este pretul pe care societatea respectiva il va plati pentru competenta sau incompetenta decidentului politic, in oameni si contractie de PNB in 2020 – 2021 - 2022.
In comparatie absoluta, ramine de vazut daca exista maturitate, transparenta si onestitate in dialogul trilateral guvern – contribuabil – actori economici vis-à-vis de gestionarea economiei si iesirea din criza. Ce inseamna asta pentru fiecare parte a acestui triunghi:
- Pentru contribuabil-ul persoana fizica: pe de o parte guvernul va trebui sa le ofere cash in direct fie printr-un universal basic income sau prin scheme de tip Kurzarbeit ca in Germania care sa permita plata salariilor pentru orice angajat (de la stat, de la privat sau dintr-o profesiune liberala) care se vede lipsit de venit pe aceasta perioada datorita consecintelor Covid19. Cash-ul ar putea ajunge direct in Smartphone-ul fiecarui contribuabil azi.
Acest ajutor ar permite finantarea creditului ipotecar si a altor obligatii pe care persoanele fizice le au déjà, cum ar fi chirii, pensii alimentare, obligatii civile, asigurari, utilitati, etc... Ar ajuta moral si material in mod egal fiecare contribuabil roman, indiferent daca lucreaza la stat sau la privat.
In contrapartida, contribuabilul ar trebui sa accepte, ex-post iesirea din criza, taxe directe progresive mai mari, cresteri semnificative de productivitate in sectorul public cuplat cu o reforma a administratiei publice locale si centrale (care ar fi trebuit facuta in ultimii 30 de ani) si re-alinierea si simplificarea unor prestatii publice care sa se mute din offline in online, dupa exemplul tarilor Baltice.
- Pentru contribuabil-ul persoana juridica si societatile commerciale : daca guvernul le sprijina in depasirea crizei, printr-un program masiv de garantii, lichiditate si finantare directa a angajatilor, societatile trebuie sa se angajeze sa-si mentina angajatii (pe cit posibil) si sa-si rostogoleasca obligatiile financiare pina la o data la care se pot restructura, re-esalona de o maniera tolerabila pentru banci; alaturi de banci trebuie sa gaseasca formule creative de garantii, restructurare si reprofilare de credit si de rezolutie.
In contra-partida unei fiscalitati mai reduse la CAS care astazi este extrem de punitiva si descurajeaza munca si angajatorul si guvernul promitind o legislatie de munca mai flexibila, tot guvernul ar trebui sa emita legislatie secundara si decretele de aplicatie pentru orice program de garantii si support in timp util, nu ca declaratii politice de intentie in media ci ca implementare reala la nivelul de executie al cadrului legal, fiscal, administrativ si procedural.
- Pentru banci – in contrapartida unor credite si garantii generoase furnizate de stat, bancile trebuie sa ramina sponsori ai activitatii economice, incurajind la discount plata anticipata a unor credite, sprijinind refinantarea liniilor de lichiditate si continuitatea activiatii economice, acolo unde exista speranta si societatile commerciale pot supravietui crizei; acolo unde nu, mecanisme de reprofilare de credit, restruturare si rezolutie rapida ar trebuie sa existe. Mecanisme déjà testate in 2009 – 2014 si care pot fi revizitate.
Poate Guvernul Romaniei sa-si asume rolul sau esential in acest dialog trilateral ? Poate sa comunice onest, simplu, concret, direct catre contribuabilii persoane fizice si persoane juridice transmitindu-le un sentiment de incredere si siguranta?
Marturisesc ca incerc sa inteleg cu modestie ce se intimpla si ma gindesc cum va arata Romania in cateva saptamini. Desi sint implicat in mediul de business din Romania, recunosc ca e usor sa fii pe ‘margine’ la Londra si sa dai sfaturi ; e mai complicat sa fii la Suceava si sa te gindesti practic cum faci transferul unor bolnavi de Covid19 fara sa generezi consecinte contagioase regionale.
Astept sa vad ce masuri economice si financiare si ce decrete de aplicare se vor lua de catre guvernul roman, similare cu ceea ce s-a anuntat deja in tari ca Marea Britanie, Franta sau Germania.
Sper ca aceste masuri vor veni bine articulate, suficiente ca impact si la timp (legislatie secundara, decrete de aplicare) pentru amortizarea socului pe care economia romaneasca il va prelua, volens nolens. Nu e criza din 2008, e criza din 1929 – 1933 pe steroizi.
‘Keep calm and carry on’.
Bogdan Patriniche este un bancher român care trăieşte şi lucrează în Londra de peste 20 de ani.
