Proiectul de amnistie şi restructurare a datoriilor fiscale poate stârni controverse, însă este important să observăm situaţia de ansamblu din România.
La finalul anului 2018 existau datorii fiscale restante de aproximativ 30 mld lei. Dintre acestea, doar aproximativ 0,5 mld lei au fost stinse în primele 4 luni ale anului 2019, ceea ce indică o dificultate în colectarea acestor creanţe fiscale de către stat prin metodele consacrate. O serie de ţări din Uniunea Europeană au apelat la programe de amnistie similare în ultimii ani (e.g. Belgia, Italia, Germania, Grecia, Italia, Spania), dar şi ţări precum Australia, Canada şi Statele Unite ale Americii, pentru a atrage la buget creanţele fiscale greu de colectat prin alte mijloace. România a apelat, de asemenea, în trecut la programe de amnistie, unele dintre acestea presupunând îndeplinirea unor cerinţe complexe.
Se înţelege că guvernanţii încearcă prin această metodă să rezolve problema deficitului bugetar. Oare acest proiect legislativ este soluţia găsită de guvernanţi pentru a nu creşte taxele? Aşa cum ne-a arătat istoria, creşterea taxelor ar afecta toate categoriile de contribuabili, inclusiv pe cei buni platnici.
