În toată degringolada fiscală şi cea legată de dobânzi, de curs de schimb, noi cetăţenii, ne-am cam pierdut reperele economice. Gândim pe termene scurte, intrăm în dispute care ne sunt servite în spaţiul public. Ne devine clar că politicile economice, în special cele salariale şi bugetare din ultimii 2 ani se dovedesc nesustenabile, altfel n-am sta zilnic cu ochii pe curs şi pe dobânzi şi n-ar fi fost nevoie de "trăsnaia" fiscală din partea Guvernului, înainte de Crăciun.
Dupa ce am intrat într-un război noi cu noi, cei cu cont bancar cu cei fără cont bancar, cei de la privat cu cei de la stat, cei care susţin creşterea galopantă a salariului minim cu cei care nuanţează această discuţie, este normal să ne întrebăm ce vrem să vedem într-un program economic alternativ.
Ce ar trebui să nu lipsească dintr-un program economic pentru perioada 2020-2024? Cu ce ar trebui să vină ceilalţi? Cei care spun că ar face ei mai bine, dacă i-am vota.
Am sintetizat 6 puncte pe care le văd relevante şi în jurul cărora se pot construi soluţii.
1) Creşterea veniturilor medii (salarii, pensii) să fie graduală, de circa 8 - 10% anual
Ne-am lămurit că povestea cu creşterea rapidă a salariilor, cu ritmuri de 15-20% pe an, mai ales în sectorul public, are picioare scurte. Ea ţine până la un punct şi deja vedem asta. Mediul privat nu a putut ţine ritmul, acolo salariile cresc cu 5-7% pe an, iar asta în cazurile fericite. Inclusiv cei care au promovat acest "wageledgrowth" - creştere economică prin impulsionarea excesivă a salariilor - au tăcut subit sau au ignorat momentul în care Ministerul Finanţelor s-a îndreptat către economie ca să ia 2 miliarde de euro şi să acopere găurile pe care le făcuse.
2 miliarde de euro de la noi, căci noi vom plăti facturi mai mari la telecom şi costuri mai mari în relaţia cu băncile.
Acelaşi lucru este valabil şi pentru pensiile de stat. Să promiţi că în următorii 3 ani vor creşte pensiile cu 70% are efectul unei bombe cu ceas în 2021 sau 2022. Toate calculele arată că Bugetul Asigurărilor Sociale nu poate susţine o astfel de creştere.
Atunci ce este fezabil? Când un politician îmi arată un grafic despre cum o crească salariile şi pensiile cu mai mult de 10% pe an, încep să nu îl mai cred. In schimb, un 8-10% pe an este fezabil.
Argument: pe ultimii 10 ani, salariul mediu net în România a crescut de la 1.350 RON în 2009 la 2.902 RON în 2019. Asta înseamnă 8% pe an în lei. Atunci de ce toată această iluzie a creşterii cu 15-20%, ca apoi să constatăm căritmul general nu poate fi depăşit? Mai bine politicile salariale şi bugetare să fie construite în jurul acestui potenţial de creştere.
Nu e locul aici să răspundem la întrebarea "cum să creştem cu mai mult de 10% anual în următorii 10 ani". Asta are legatură cu inovaţia în economie, cu investiţiile, cine o avea timp şi de acestea.
Ce ar însemna o creştere a salariilor de 8 - 10% până în anul 2024? Românii să ajungă peste 5 ani la un salariu mediu net de 4.500 RON, circa 950 de euro, asta dacă nu am avea surprize majore din partea cursului de schimb. Practic, venitul mediu al românilor s-ar majora cu 50% în 5 ani.
Acest ritm e mai ancorat în realitate, dincolo de iluziile pe care ni le vând unii politicieni, că s-ar putea dubla salariile într-un singur ciclu electoral de 4 ani.
2) Injumătăţirea volumului pensiilor speciale, de la 9 miliarde RON la sub 5 miliarde RON pe an.
Subiectul tabu atunci când se ajunge la Guvernare este cel al pensiilor speciale. In opoziţie e uşor, am văzut din partea a cel puţin două partide politice cum ar scădea ele aceste pensii privilegiate încă de cum ajung la Guvernare.
Nu este realist să ne aşteptăm la eliminarea lor bruscă, există şi aspecte juridice care împiedică acest lucru. Insăun program de diminuare a lor şi de a nu crea alte categorii privilegiate, asta e fezabil. Intr-un ciclu de 4 ani, pensiile speciale să coboare la sub 5 miliarde RON pe an.
3) Creşterea avuţiei românilor prin dezvoltarea pensiilor private
Cu riscul de a fi în contratimp când vorbim despre dezvoltarea pensiilor private, atunci când la momentul acesta nu ştim câţi administratori privaţi rămân în piaţă până la final de an, un program economic trebuie să cuprindă cel puţin următorii paşi:
- revenirea la procentul de 3,75% din salariul brut virat către Pilon IIpentru toţi salariaţii. Acum, salariaţilor din construcţii (câteva sute de mii de oameni) nu le mai sunt virate contribuţiile la pensia privată, sub pretextul sprijinirii sectorului. Multi salariaţi din construcţii nici nu ştiu că sunt văduviţi de o pensie decentă.
- pânăîn 2024, contribuţia fiecărui salariat la pensia obligatorie administrată privat (Pilon II) să ajungă la 5%, adică fostul 6% înainte de "revoluţia fiscală 2017", când s-au unificat contribuţiile. Cel puţin două partide politice au pe agenda lor creşterea sectorului pensiilor private.
- încurajare pensie facultativă Pilon III, unde la acest moment deductibilitatea fiscală este limitată şi doar 400.000 de români contribuie.
Pensia privată obligatorie (Pilon II) este singura sursă de economisire pentru mai mult de jumătate dintre salariaţii români. In lipsa ei, circa 3 milioane dintre noi nu am avea nicio economie strânsăla vârsta pensionării.
4) Politica fiscal-bugetară să susţină o creştere graduală a salariilor şi o dublare a investiţiilor publice
Salariul minim, grila de salarizare din sectorul bugetar şi promisiunile privind creşterile de pensii de stat, acestea sunt principalele trei instrumente prin care Guvernul creează aşteptările de majorări salariale în toată economia, inclusiv in mediul privat.
In anii 2017 - 2019, bugetul ţării a fost construit cu un puternic accent către creşterea salariilor şi pensiilor în ritmuri de 15-20%. Se vede că aceste ritmuri nu mai pot fi continuate, aşadar va trebui să revenim către acel 8-10% anual pe care îl detaliam mai sus.
O politică bugetară care să susţină creşteri moderate de venituri ale românilor ne va feri şi de temerea plafonării sau scăderii salariilor în vremuri rele. De asemenea, creşterea moderată a veniturilor lasă loc de mai multe investiţii publice şi private.
Există o categorie din ce în ce mai extinsă de români care, dacă ar fi pusă să aleagă între
- dublare salarii în 5 ani, iar România să aibă încă 100 km de autostradă, respectiv
- creştere salarii doar cu 50% în următorii 5 ani, iar România să aibă încă 500 km de autostradă în această perioadă,
ar alege a doua variantă. Termenul de "autostradă" este generic, pentru că este un indicator vizibil al investiţiilor publice. Am putea vorbi de spitale regionale, de şcoli, utilităţi în mediul rural. Este treaba celor care vin cu planul alternativ să prioritizeze şi să bugeteze aceste investiţii pe 4-5 ani, astfel încât şi noi, cetăţenii, să credem în fezabilitatea lor.
Investiţiile publice sunt de circa 7 miliarde de euro pe an, adică 3,5% dintr-un PIB de 200 miliarde de euro. O ţintă fezabilă este să ajungem la 15 miliarde de euro investiţii publice anuale. Căci astfel şi cele private, autohtone sau străine, vor urma o traiectorie susţinută. Şi ce să vezi, vom putea creşte şi salariile mai rapid, ulterior.
5) Eliminarea sau diminuarea impozitării excesive a marilor jucători din economie
E deja cunoscut faptul că Ordonanţa-surpriză din decembrie, "trăsnaia" aşa cum a numit-o Guvernatorul BNR, se va răsfrânge în final asupra cetăţenilor. Vedem creşterea cursului de schimb, vedem scumpiri la operatorii telecom, iar inflaţia de anul acesta va fi din nou peste 3%. Asta se resimte la nivelul cetăţeanului.
In mediul de afaceri, canalul de finanţare bancară se poate gripa, dacă prevederile Ordonanţei nu sunt puternic ajustate. Credite de nevoi personale sau ipotecare mai scumpe, credite pentru business-urile antreprenoriale mai scumpe, statul român se va împrumuta mai scump, iar noi toţi vom plăti dobânzi mai mari, toate acestea sunt efecte predictibile.
Aşa cum supra-acciza la carburant, introdusă încă din 2014, nu s-a văzut în kilometri de autostradă, aşa şi miliardele de euro pe care Guvernul le vrea de la companiile mari se vor rătăci prin bugetele publice.
Orice program economic trebuie să diminueze aceste impozite excesive. Putem vorbi despre taxarea băncilor dacă societatea doreşte asta din partea unui Guvern, însă după o logică economică, nu după una primitivă de tipul confiscării profiturilor. La cum sună acum prevederile Ordonanţei, circa 2/3 din profiturile băncilor vor fi confiscate de stat.
6) Diminuarea impozitării salariilor mici şi foarte mici
Unul dintre partidele parlamentare a lansat ideea eliminării impozitului şi a contribuţiilor pe salariul minim, astfel încât să rămână mai mulţi bani în buzunarul celor cu salariul minim, iar aceşti bani să se întoarcă în consum, în TVA la buget şi altele.
Mărturisesc că mie nu-mi dau calculele, dacă s-ar face aşa ceva. Sunt circa 2 milioane de români plătiţi cu salariul minim, iar dintr-un brut de 2080 RON, la stat se duc 864 de RON sub formă de impozite şi contribuţii către toate bugetele aferente. Calculele diferă marginal pentru celelalte două trepte de salariu minim.Intr-un an de zile, înseamnă 20 miliarde de RON (peste 4 miliarde de euro), care dacăar lipsi de la bugete, trebuie înlocuite cu altceva. TVA-ul şi accizele rezultate din consum sunt insuficiente.
Este nesustenabil un şoc pe bugetul consolidat de peste 4 miliarde de euro, de aceea, propunerea eliminării impozitelor şi contribuţiilor pe salariul minim trebuie mult mai bine fundamentată.
In schimb, văd fezabilă o diminuare cu o treime a impozitelor şi/sau contribuţiilor celor plătiţi cu salariul minim. Ar însemna ca netul să le crească cu aproape 300 RON lunar, iar impactul pe bugetul general ar fi de numai 6 miliarde de RON anual, mai uşor gestionabil.
Aceasta diminuare să se facă fără afectarea Pilonului II, cum au fost deja păcăliţi cei din construcţii, deoarece pentru cei cu salariul minim, aproape sigur pensia privată e singura lor sursă de economisire.
Rezultatul celor 6 puncte de mai sus:
- ne-am recâştiga stabilitatea şi predictibilitatea economică. Acestea sunt precum sănătatea: vezi că sunt importante abia atunci când nu le ai.
- vom avea creşteri de salarii şi pensii fără temerea că, dacă vine vreo recesiune sau criză, ne dă totul peste cap.
- avuţia românilor va creşte, cel puţin prin pensii private Pilon II şi Pilon III.
Odată trecute şocurile care ne sunt induse acum dinspre politicile agresive ale Guvernului, va trebui ca forţele să se adune în jurul ideilor economice constructive. Cu gândirea pe termen scurt am ajuns aici, într-o zonă de nesiguranţă, iar încrederea poate fi redată doar printr-o gândire dincolo de ciclul electoral de 4 ani.
Cristian Tudorescu este Managing Partner al companiei de consultanţă Explore Asset Management, cu activitate de peste 15 ani în piaţa de capital locală şi internaţională.
