Toate companiile, managementul, spun tot timpul că angajaţii sunt cel mai important activ al lor, pentru că fără ei nu ar exista. Deci, mulţumim tuturor.
La polul opus, George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi head-hunteri de pe piaţa românească, spune că o companie trebuie să încerce prin toate mijloacele, cu toată forţa, să evite să ajungă să depindă prea mult de angajaţii săi.
Angajaţii nu trebuie să fie cel mai important activ al unei companii deoarece cu cât depinzi de angajaţi, cu atât mai mare este riscul pentru companie, spune el.
Deci George Butunoiu, care a devenit cunoscut prin faptul că a recrutat oameni de top, spune tuturor companiilor că nu este bine să depindă de oameni.
Pare o contradicţie, pentru că el vinde cei mai buni oameni companiilor care au nevoie de manageri.
Butunoiu spune că cel mai important lucru într-o companie nu sunt oamenii, ci sistemul şi fluxul de organizare, care trebuie să reziste în orice situaţie.
Microsoft a fost fondată de Bill Gates şi de câţiva prieteni ai lui, dar la un moment dat gigantul american nu a mai depins de fondatori, de managementul lor, de ideile lor. Cum au reuşit să facă această tranziţie de la un fondator care preluase şi conducerea executivă şi care se identifica 100% cu Microsoft?
Istoria modernă a Apple se identifică cu Steve Jobs, dar el este de mulţi ani mort, iar compania, sub un alt CEO, aproape cu alţi manageri, a devenit cea mai valoroasă companie americană, valoarea sa pe bursă depăşind în toamna lui 2018 un trilion de dolari.
La fel este şi situaţia Microsoft, a cărei valoare a ajuns la 800 de miliarde de dolari, fără ca Bill Gates să mai treacă pe acolo, ci doar uitându-se în cont, să vadă cu cât au mai crescut sau au scăzut acţiunile, el fiind cel mai important acţionar individual.
Uber, starul ultimilor ani, nu mai depinde de fondatorul ei, Travis Kalanick, care a fost dat afară de la propria companie.
Bineînţeles că americanii au o istorie mult mai lungă în business, iar modelele lor de conducere şi organizare sunt studii de caz.
De la un anumit nivel, companiile nu mai trebuie să depindă de fondatori şi acţionari, primul pas fiind un management independent. Al doilea pas pe care acţionarii ar trebui să-l ceară conducerii executive ar fi acela de creare a unei organigrame, a unui sistem, a unui mod de operare care să nu depindă nici de acţionari, nici de conducerea executivă. Dacă pleacă acţionarul şi compania se vinde, ea să meargă mai departe. Şi, la fel, dacă managementul este schimbat, acţionarii să fie siguri că lucrurile merg fără probleme şi că oricine ar fi noul CEO, firma nu se va prăbuşi.
România, care a reluat capitalismul după 40 de ani de comunism, încă nu a ajuns la situaţia în care companiile antreprenoriale româneşti să nu depindă de acţionari sau de management, sau de câţiva angajaţi cheie.
Aceste lucruri necesită timp.
Deşi Butunoiu încearcă să „vândă” oameni companiilor care au nevoie, în acelaşi timp el vrea ca aceste companii să nu ajungă să depindă de aceşti oameni, pentru a rezista mai departe şi pentru a trece testul timpului.
În România, durata medie de viaţă a unei companii este de 7 ani, un interval extrem de scăzut, în care nu prea apuci să faci multe lucruri.
Multinaţionalele, care vin cu organigrame, cu proceduri externe, reuşesc să facă faţă schimbărilor fie de acţionariat, fie de management, fie de fluctuaţie de personal.
Aproape toţi angajaţii urăsc această birocraţie a multinaţionalelor, dar tocmai aceasta asigură supravieţuirea şi creşterea.
Dacă sistemul, modul de organizare a unei companii este solid, deciziile greşite ale unor manageri nu pun în pericol compania. Directorul este dat afară, iar compania îşi vede de drum fără probleme.
Antreprenorii români care au reuşit cu firmele, cu afacerile lor să ajungă până aici trebuie să facă astfel încât businessul să nu depindă de ei, de manageri şi de angajaţi.
Deci, cum să faci astfel încât angajaţii să nu fie principalul activ, să nu depinzi de ei?
*Acest articol a apărut pentru prima dată în Business Magazin.
