• Leu / EUR4.7786
  • Leu / GBP5.7198
  • Leu / USD4.2746
Opinii

Opinie Cristian Socol, profesor ASE şi ideologul programului economic al PSD: 5% creştere economică. De ce este sustenabilă. „Iată că nici acum nu a venit criza. Mai aşteaptă”

OPINII PRIMITE LA REDACŢIE

Opinie Cristian Socol, profesor ASE şi ideologul programului economic al PSD: 5% creştere economică. De ce este sustenabilă. „Iată că nici acum nu a venit criza. Mai aşteaptă”

Autor: Cristian Socol

15.05.2019, 12:54 6756

Anunţul Institutului Naţional de Statistică privind rata de creştere economică de 5% confirmă consistenţa modelului economic implementat în economia românească. 5% rata de creştere economică permite României să menţină o viteză de convergenţă ridicată faţă de media Uniunii Europene, prin accelerarea investiţiilor deopotrivă cu creşterea veniturilor. 5% rata de creştere economică în Q1 2019 reprezintă şi o "palmă" simbolică la adresa profesioniştilor dezastrului, a apostolilor crizei.

Iată că nici acum nu a venit criza. Mai aşteaptă. Oricum sunt ferm convins că vom vedea din nou tot felul de analize legate de sustenabilitatea economiei româneşti. Arăt aici cât de sustenabilă este creşterea economică de 5% din România atât în sine cât şi comparativ cu ţările UE28. Mergem doar pe creştere economică, nu mai punem în discuţie că aceasta se realizează în condiţiile unei reduceri a ponderii datoriei guvernamentale în PIB şi a datoriei externe (atât brute cât şi nete în PIB), creşterii la un nivel record a numărului de salariaţi, o rată a şomajului la minim istoric s.a.

Haideţi să o luăm metodic.

1. În manualele de economie se arată că o creştere economică sustenabilă se bazează pe mărirea productivităţii muncii. Datele Eurostat arată că în România productivitatea muncii a ajuns la un nivel istoric. Productivitatea orară a muncii din România (exprimată în preţurile din 2010) a fost în anul 2018 cu 46,5% mai mare relativ la 2010 – cea mai mare creştere din UE, comparativ cu o medie europeană de 8%. În 2018 relativ la anul 2016, România a înregistrat a patra cea mai ridicată rată de creştere a productivităţii orare a muncii (în termeni reali) din UE (+ 8,04%), relativ la o medie europeană de doar 1,89%, respectiv cea mai ridicată creştere a productivităţii reale a muncii pe lucrător din UE (+8,3%)

2. În manualele de economie se spune că economia ar creşte nesustenabil dacă rata de creştere a PIB efectiv s-ar situa mult peste rata de creştere a PIB potenţial. Adică economia s-ar supraîncălzi.

Pentru a valida sau nu această teză, trebuie să comparăm rata de creştere economică efectivă (5% în primul trimestru, anualizat) cu rata estimată a creşterii PIB potenţial. Referenţialul (pragul de sustenabilitate) aici este output gap-ul. Ori când economia românească are un output gap de 0,6% (mult sub pragul definit de CE ca fiind sustenabil, de 1,5%), înseamnă că în niciun caz nu vorbim de supraîncălzire. Datele Eurostat din Prognoza de Primăvară 2019 le regăsiţi mai jos.

2. Spun falşii profeţi că România are un model aparte, creşte prea mult pe consum faţă de celelalte ţări europene, suntem diferiţi. Fake news.

Aveţi mai jos argumente. România este sub media UE28 în ceea ce priveşte ponderea consumului în PIB. O privire aruncată în Programele de Convergenţă / Stabilitate ale ţărilor UE ne relevă contribuţia factorilor de creştere economică (după metoda cheltuielilor) - cea mai mare parte vine din consum. Deci nu facem nicio notă aparte. Detalii mai jos.

România este cu doar 3 puncte procentuale peste media UE28 în ceea ce priveşte ponderea consumului în PIB, în spatele Greciei, Marii Britanii, Portugaliei, Italiei şi Lituaniei. A se observa că dacă excludem capetele -Grecia, Marea Britanie, Cipru dar şi Irlanda,Luxemburg şi Malta, celelalte ţări din UE se află în marja 68%-82%.

 

România are o pondere a consumului final în PIB de 79% iar media UE 28 de 75,5%. Deci nu suntem exotici, oricât ne-am dori.

3. În manualele de economie, sustenabilitatea creşterii economice nu se judecă după contribuţia consumului final vs investiţii (formarea brută de capital). Ci dimpotrivă.

Manualele basic în macroeconomie prezintă trei metode de estimare a PIB ului unei ţări: metoda valorii adăugate (cum se formează PIB - din industrie, agricultură, construcţii, servicii şi impozite indirecte nete), metoda cheltuielilor (consum final, formarea brută de capital - investiţii şi exportul net) şi metoda veniturilor (cum se distribuie PIB ul format spre muncă, capital şi taxe nete adică taxe pe producţie şi importuri minus subvenţii). Pentru a judeca sustenabilitatea creşterii economice trebuie să vedem categoriile de resurse - cum se formează PIB ul României. Şi aici vedem o contribuţie importantă a industriei şi serviciilor cu o pondere ridicată a produselor medium si high tech şi cu un aport crescător al industriei IT@C, care a depăşit contribuţia agriculturii în PIB. Detalii mai jos.

4. În manualele de economie, sustenabilitatea creşterii economice se judecă mai degrabă după contribuţiile factorilor de producţie la creşterea PIB.

Modelele creşterii economice judecă sustenabilitatea acesteia prin prisma contribuţiilor factorilor de producţie la creşterea PIB real (L munca, K capitalul şi PTF productivitatea totală a factorilor - include toate elementele calitative dezvoltare instituţională, progres tehnologic, gradul de maturizare alpieţelor financiare, dezvoltarea capitalului uman, cercetare dezvoltare inovare sunt doar câteva). Este creşterea economică preponderent extensivă adică se bazează pe contribuţia K si L sau avem în România si o componentă intensivă importantă? Are calitate creşterea economică din România, vine o contribuţie importantă din PTF? Detalii mai jos, fără alte comentarii, cu date din ultimul Program de Convergenţă trimis Comisiei Europene (Programul de Convergenţă 2019-2022).

Cred că ne-am putea da seama de sustenabilitatea creşterii economice şi conştientizând că România, cu un efectiv de salariaţi la fel cu cel din 2008 a produs în 2017 un PIB mai mare cu 41 miliarde euro.

5. În manualele de economie, creşterea economică este sustenabilă atunci când este distribuită echitabil între muncă şi capital, aşa cum este în ţările dezvoltate.

În 2009, povara crizei a picat în mare măsură pe umerii lucrătorilor. În 2009, în România, la un euro produs în economie 34% merge către remunerarea lucrătorilor, 57% către capital şi restul taxe pe producţie şi importuri minus subvenţii. În 2016, 35% mergea către remunerarea lucrătorilor şi 54,6% către capital. În 2018, un procent de 40% a mers către remunerarea lucrătorilor şi 51% către remunerarea capitalului. Prin #wageledgrowth, România converge către modelul european, acolo unde distribuirea între muncă şi capital este simetrică. 

6. În manualele de economie, creşterea economică este sustenabilă atunci când se vede în mărirea nivelului de bunăstare.

Mai simplu spus, beneficiile creşterii economice se văd în buzunarele salariaţilor, pensionarilor, persoanelor cu dizabilităţi s.a. Aceasta înseamnă că le creşte puterea de cumpărare, situaţia în care atunci când din creşterea nominală a veniturilor se scoate inflaţia (creşterea de preţuri), rezultatul este pozitiv.

Puterea de cumpărare a câştigului salarial a crescut cu 26% agregat în perioada ian 2017- martie 2019. Puterea de cumpărare a pensiei medii de asigurări sociale de stat a crescut cu 16% în perioada ian 2017 - martie 2019 2016.

Sigur, putem discuta despre împărţirea echitabilă între salariile mici şi cele mari, între pensiile mici şi cele mari. Da, aici este nesustenabil.

Sunt doar câteva constatări principale privind sustenabilitate creşterii economice din România. Privind înainte, de acord că trebuie accelerate investiţiile de orice fel şi din orice sursă de finanţare. Aceasta trebuie să fie preocuparea principală a decidenţilor din România, indiferent de culoarea politică.

 
 
Cele mai citite ştiri
Principalele valute BNR - joi, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7786
Diferență: -0,0105
Ieri: 4.7791
Azi: 4.2746
Diferență: -0,4309
Ieri: 4.2931
Azi: 5.7198
Diferență: 0,9584
Ieri: 5.6655
Azi: 4.3448
Diferență: -0,5835
Ieri: 4.3703