În fiecare societate, există oameni care n-au dat vreodată doi bani pe supremaţia legii, pe statul de drept. Singura Justiţie care contează este cea pe care ar face-o ei băgând în mă-sa, scuipând, dând cu pumnul, luând la şuturi, după cum povestesc de nenumărate ori la o bere, o ţuică sau un ceai de sunătoare.
Sau măcar stând pe margine şi aplaudând aşa ceva.
Apelul la „plimbare” al Antenei 3 a însemnat pentru aceşti judecători de stradă două prilejuri extraordinare: 1. Să fie împreună cu cei de-un soi cu ei. 2. Să-şi aplice teoriile pe nişte fiinţe umane.
