Opinii

Opinie Dan Armeanu: Avem nevoie de relaxare fiscală pentru relansarea economiei

Opinie Dan Armeanu: Avem nevoie de relaxare fiscală pentru relansarea economiei

Autor: Dan Armeanu

31.10.2012, 00:05 486

Într-un raport recent de evaluare a problemelor economice ale României, FMI consideră că nivelul unor taxe şi impozite este scăzut şi sugerează majorarea acestora. Aceasta să fie oare soluţia pentru relansarea economiei? Probabil că nu, ţinând cont şi de părerile marilor economişti (Krugman, Stiglitz) conform cărora astfel de măsuri ar conduce şi mai mult la adâncirea crizei.

Răspunsul FMI şi al UE la criza economică actuală şi a datoriilor suverane au fost împrumuturi condiţionate de măsuri dure de austeritate. Această soluţie deja a determinat accentuarea crizei economice, dar şi cea a datoriilor, atât în ţara noastră cât şi în Europa. Astfel, aceste măsuri, în loc să rezolve problema datoriilor, au amplificat-o, ponderea datoriei publice în PIB crescând de la un an la altul la nivelul ţărilor europene.

În aceste condiţii, soluţia, atât la nivel european, cât şi la nivelul ţării noastre, poate fi o politică fiscală expansionistă graduală ce presupune o relaxare ordonată, în timp, cu efecte benefice asupra economiei şi a consumului astfel încât consolidarea fiscală să fie cât mai puţin afectată. Există studii de specialitate - Barry şi Devereux (2003) - care pun în evidenţă că realizarea consolidării fiscale prin reducerea credibilă a cheltuielilor publice ar determina anticipări de relaxare fiscală cu efect benefic asupra cererii. Dar aceste anticipări au fost anulate chiar din faşă prin creşterea în acelaşi timp a celor mai importante impozite. Duritatea măsurilor de austeritate luate în ţara noastră sub supravegherea atentă a FMI putea fi evitată dacă acestea erau promovate din timp, în mod gradual, cu impact mult mai mic asupra consumului şi a economiei în condiţiile în care nivelul datoriei publice era destul de scăzut. Astfel, o ajustare fiscală ordonată ar fi fost mult mai benefică economiei decât soluţia amânării acestora şi aplicarea unor şocuri fiscale.

În condiţiile economice actuale, atât la nivel european, cât şi la nivel naţional, relaxarea fiscală trebuie să se realizeze cât mai repede pentru că orice pierdere de timp poate conduce la adâncirea crizei şi la necesitatea aplicării unor stimuli fiscali de o intensitate mult mai mare. Ţinând cont că ne aflăm într-o perioadă de stagnare economică, politicile fiscale de relaxare pot fi aplicate progresiv pentru creşterea încrederii investitorilor şi a agenţilor economici în procesul economic, fără a conduce la creşterea datoriei publice şi a riscului de finanţare a statului. Comportamentul consumatorilor şi al investitorilor s-a schimbat foarte mult în urma crizei economice, a devenit mult mai raţional şi a crescut aversiunea faţă de risc. În condiţiile crizei actuale, care este de o intensitate foarte mare şi care, în plus, a fost agravată de şocuri, încrederea investitorilor şi a agenţilor economici a fost zdruncinată, ceea ce a făcut ca aceştia să-şi mărească înclinaţia spre economisire în defavoarea aceleia spre consum şi investiţii. Iar restabilirea încrederii şi revenirea apetitului spre consum şi investire sunt procese de lungă durată, care se realizează gradual şi nu reacţionează pozitiv la şocuri indiferent de natura acestora. Astfel, politicile care vor fi aplicate, indiferent de natura lor, trebuie utilizate gradual. Aplicarea de şocuri fiscale în condiţiile economice actuale nu ar fi credibilă, ar afecta consolidarea fiscală, deficitul bugetar şi încrederea investitorilor şi nu ar conduce la creşterea înclinaţiei consumatorilor spre consum sau spre investire. Relaxarea fiscală prin şocuri fiscale în climatul economic actual intern şi internaţional ar conduce probabil, mai devreme sau mai târziu, la utilizarea de noi şocuri, dar în sens contrar.

Politicile de relaxare fiscală sunt necesare pentru a încuraja consumul şi investiţiile de bună calitate. Tinând cont de trendul descrescător al investiţiilor străine înregistrat în ultimii ani, cu un minim atins în acest an, precum şi de concurenţa tot mai puternică în atragerea acestora atât la nivel regional, cât şi la nivel mondial, experienţa, dar şi studiile de specialitate demonstrează că relaxarea fiscală este o condiţie necesară pentru atragerea de ISD. Prin intermediul pârghiilor fiscale e necesar ca investiţiile, fie că sunt străine sau autohtone, să fie dirijate spre producţie şi industrie, iar consumul orientat spre producţie şi nu pe importuri. În cazul în care nivelul datoriei publice este încă sustenabil, se creează condiţiile ca impactul instrumentelor politicii fiscale atât asupra investiţiilor, cât şi asupra consumului să fie pozitiv - fapt evidenţiat şi de studiile lui Bertola şi Drazen (1993) -, dar este afectat de accesul limitat la finanţarea prin creditare. Însă impactul politicii de relaxare atât asupra consumului, cât şi asupra investiţiilor poate fi mai mare în această perioadă de stagnare economică decât dacă ar fi fost aplicată în condiţiile unei recesiuni severe, când multiplicatorii fiscali scad mai mult.

De asemenea, politicile trebuie orientate spre refacerea capitalului uman şi susţinerea capitalului privat autohton foarte mult afectat de măsurile de austeritate, dar şi spre crearea de locuri de muncă. Până acum, politicile fiscale s-au concentrat pe reducerea deficitelor bugetare, în loc de stimularea şi crearea de locuri de muncă, iar politicile monetare singure nu au reuşit să conducă la revenirea consumului, a investiţiilor şi a încrederii investitorilor. Însă, ceea ce pare inacceptabil, aşa cum sublinia şi Krugman, este continuarea politicilor dure de austeritate chiar şi în ţările în care şomajul este ridicat.

Politicile de relaxare ar trebui să fie însoţite şi de alte măsuri fiscale care au tot fost amânate în ultimii ani. Este nevoie de micşorarea numărului de taxe, de eliminarea discrepanţelor dintre impozitarea factorilor de producţie, de simplificarea sistemului de calcul, de asigurarea predictibilităţii pe termen lung şi îmbunătăţirea asietei fiscale. De asemenea, este necesar să se realizeze o bună corelaţie între nivelul fiscalităţii şi nivelul încasărilor bugetare, între cotele legale de impunere şi cele implicite, prin acţiunea asupra evaziunii fiscale.

Pentru ca măsurile de politică fiscală să aibă efectul scontat în economia reală, trebuie să fie sprijinite şi de măsuri de politică monetară de relaxare aplicate, de asemenea, gradual, dar care presupun acceptarea unei creşteri uşoare a inflaţiei, sau de măsuri de politică bugetară orientate spre gestionarea optimă, transparentă şi eficientă a banului public.

Astfel, politicile fiscale trebuie corelate cu cele monetare şi bugetare iar toate acestea trebuie corelate mai mult şi cu realitatea microeconomică astfel încât să se urmărească efectul economic al acestora şi nu cel teoretic.

Pentru ca economia să revină la nivelul ei potenţial , pentru creşterea competitivităţii şi atragerea de investiţii străine directe, pentru crearea de locuri de muncă şi sprijinirea capitalului privat autohton, pentru stimularea consumului şi a producţiei, pentru relansarea economiei, România are nevoie şi de relaxare fiscală. Rămâne însă de văzut cât de realizabilă este utilizarea politicilor de relaxare în condiţiile în care ne "bucurăm" de o aparentă suveranitate fiscală şi bugetară.

Dan Armeanu este profesor universitar la Facultatea de finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori, în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO