Într-o economie modernă, bugetul de stat reprezintă o adevărată strategie de dezvoltare la nivel macroeconomic şi nu se limitează la o simplă prezentare a veniturilor şi cheltuielilor probabile ale statului. Bugetul de stat reflectă relaţiile economice care se regăsesc în procesul repartiţiei PIB-ului şi care îmbracă atât forma relaţiilor de mobilizare a resurselor băneşti, cât şi a celor de repartizare a resurselor. Fundamentarea bugetului se realizează în funcţie de situaţia macroeconomică şi de condiţiile economice existente la un moment dat, de factorii exogeni semnificativi care se pot manifesta, dar şi în funcţie de efectele măsurilor luate în anii anteriori.
Criza datoriilor externe şi recesiunea din zona euro sunt principalii factori de risc care se pot manifesta asupra economiei naţionale şi, implicit, trebuie ţinut seama de efectul lor în proiecţia bugetară. Este nevoie de un buget echilibrat care să poată absorbi eventualele şocuri externe. Echilibrul presupune proiecţii realiste ale indicatorilor macroeconomici, presupune un deficit redus, presupune diminuarea risipei banului public şi continuarea consolidării fiscale. Astfel, creşterea economică de 1,6% luată în calculul proiecţiei bugetare este mult mai prudentă decât ultima estimare a CE din noiembrie 2012, de 2,2%, şi este de apreciat că a fost redusă şi faţă de prima estimare luată în calcul de guvern, de 1,8%. Dar România poate atinge acest nivel al creşterii economice numai dacă beneficiază de aportul factorilor mai mult sau mai puţin conjuncturali - agricultură şi fonduri europene - iar şocurile externe nu se manifestă. Agricultura, beneficiind şi de un efect de bază pozitiv, poate avea o contribuţie la PIB în jur de 0,4%, iar fondurile europene atrase trebuie să fie în jur de cel puţin 4 mld. euro. Mai putem beneficia de un mix de contribuţii din partea investiţiilor, consumului pe seama creşterii salariilor (7%) şi a pensiilor (4%) precum şi din partea construcţiilor pe baza programului Noua Casă. Ţinând cont de toate aceste aspecte, din calcule rezultă că, în scenariul de bază, creşterea este în jur de 1%.
Din punctul de vedere al deficitului bugetar, obţinerea deficitului de 2,5% anul trecut reprezintă o performanţă a actualei guvernări, în condiţiile în care am avut patru guverne, două categorii de alegeri, suspendarea preşedintelui şi creşterea salariilor. Ajustarea în continuare a deficitului până la 2,1% pe cash (şi 2,4% pe ESA 95) şi a celui structural până la 1,4% presupune un efort mare care se poate realiza prin lărgirea bazei de impozitare şi reducerea risipei banului public.
De ce această ajustare presupune un efort mare?
Pentru că în bugetul actual se rostogolesc o bună parte din greşelile ultimilor ani care au constat în măsurile absurde de austeritate (reducerea salariilor cu 25% şi majorarea principalelor impozite) şi în dublarea datoriei publice.
Ce obligaţii şi angajamente, măsuri sau greşeli avem din trecut care au impact în actualul buget?
În primul rând, obligaţia de plată în 2013 a MF, aferentă împrumutului contractat de la FMI, doar din principal este de 1 mld. euro, la care se adaugă 3,6 mld. euro pe care trebuie să le ramburseze BNR. La acestea se mai adaugă dobânzi de aproape 2,5 mld. euro (1,8% din PIB) precum şi principalul aferent bond-urilor denominate în euro emise de piaţa locală, de 1,8 mld. euro.
În al doilea rând, salariile bugetarilor au fost reîntregite după tăierea uniformă din 2010, iar impactul asupra bugetului actual este de un plus de aproape 1 mld. euro. Mai mult, titlurile executorii obţinute de personalul din sectorul bugetar, în urma unor greşeli din trecut, având ca obiect drepturile salariale, au un impact de 0,9 mld. lei (reprezentând doar o tranşă de 10% din titlurile executorii). Astfel, s-a ajuns ca ponderea cheltuielilor de personal să treacă peste limita periculoasă de 7% din PIB, ajungând la 7,4%. Iar efortul de a readuce ponderea sub limita de 7% se va întinde pe o perioadă de câţiva ani.
În al treilea rând, majorarea celor mai importante impozite în anii anteriori (creşterea TVA la 24%, majorări de contribuţii şi accize) a redus la minim spaţiul fiscal pe care actuala guvernare îl are la dispoziţie, iar variantele pe care poate miza sunt de extindere a bazelor de impunere, de îmbunătăţire a colectării, de eliminare a risipei banului public sau de diminuare a evaziunii fiscale.
În al patrulea rând, din cauza deficienţelor în procedurile de achiziţie aferente programelor operaţionale europene înregistrate în anii anteriori, valoarea corecţiilor financiare pentru evitarea dezangajării unor fonduri nerambursabile este de 3,11 mld. lei (de 0,49% din PIB), ceea ce influenţează negativ deficitul.
Nu în ultimul rând, în anii anteriori arieratele au fost rostogolite de la un an la altul, iar în 2013 au impact în jur de 10% (de 3,1 mld. lei) asupra cheltuielilor cu bunuri şi servicii, acesta datorându-se stocului de arierate din sănătate.
Un alt aspect important, cu impact asupra bugetului pe 2013, este greşeala INS privind reevaluarea estimării PIB pe datele preliminare pentru anul 2011, de la 578 mld. lei la 556 pe datele semidefinitive. Această greşeală a generat şi modificarea estimării PIB pe 2013, de la 648,7 mld. lei (noiembrie 2012, prognoza CNP) la 623,3 mld. lei, cu impact asupra ponderii veniturilor (de 1,31 pp), a cheltuielilor (de 1,39 pp) şi a deficitului în PIB (în jur de 0,1 pp).
Din punct de vedere al dinamicii veniturilor şi cheltuielilor, coeficientul de elasticitate al cheltuielilor în raport cu veniturile este subunitar (în valoare de 0,92), ceea ce indică un ritm de creştere al veniturilor totale ale bugetului consolidat mai mare decât cel al cheltuielilor cu impact pozitiv asupra ajustării deficitului bugetar. De asemenea, ajustând cheltuielile cu sume primite de la UE şi alţi donatori se constată că valoarea coeficientului de elasticitate a cheltuielilor ajustate faţă de PIB este subunitar (de 0,9), punând în evidenţă un ritm de creştere a PIB nominal mai mare decât cel al cheltuielilor şi exprimând o tendinţă de utilizare într-o mai mică măsură a PIB pentru finanţarea cheltuielilor.
Ţinând cont de toate aceste aspecte, actualul buget este în concordanţă cu realităţile economiei româneşti. Este o oglindă a ultimilor ani în care nu s-a luat nicio măsură anticiclică sau proactivă care să ajute economia să se dezvolte, ci, dimpotrivă, măsurile de austeritate luate au redus potenţialul de creştere şi au indus economia pe drumul stagnării. Pentru a spera la mai mult în viitor, trebuie să fim atenţi la măsurile pe care le luăm în prezent.
Dan Armeanu este profesor universitar la ASE Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
