Există multe discuţii în momentul de faţă privind repornireacreditării, ceea ce nu ar fi rău şi poate ar conduce la relansareaconsumului şi a investiţiilor şi implicit la o creştere economică.În realitate, cel mai probabil, creditarea îşi va reveni în 2012după ce economia va da semnale certe de revenire. De ce?
În primul rând, veniturile şi puterea de cumpărare a persoanelorfizice au scăzut din cauza ajustărilor care au avut loc atât însectorul public, cât şi în cel privat.
De asemenea, valorile activelor au scăzut, iar o mare parte apopulaţiei are deja credite în derulare din perioada boom-uluieconomic şi în aceste condiţii nu se mai încadrează pentrucontractarea de noi credite.
Nici persoanele juridice nu se mai încadrează pentru accesareade resurse împrumutate deoarece, după câţiva ani de criză, puţinemai înregistrează profituri. Este nevoie de o creştere economică de3-4% şi de o perioadă de timp pentru a asista la creştereaveniturilor şi apariţia profiturilor.
În al doilea rând, neîndeplinirea previziunilor optimiste şiamânarea continuă a revenirii economiei în ultimii ani auzdruncinat încrederea populaţiei şi a investitorilor în mediuleconomic. Cei care au posibilitatea să se împrumute nu o fac înacest moment şi aşteaptă mai întâi un semnal de revenire aeconomiei.
În al treilea rând, comportamentul clienţilor s-a schimbat,fiind unul dintre puţinele efecte benefice ale recesiunii.
Astfel, de la un comportament iraţional de acumulare cu oricepreţ, peste posibilităţile financiare şi mai ales peste nevoilepersonale, s-a trecut la unul raţional ce presupune satisfacereanevoilor strict individuale, acumularea treptată şi sustenabilă,dar şi reticienţa la îndatorare.
Nu în ultimul rând, băncile comerciale au dobândit o aversiunefaţă de risc foarte mare, determinată de creşterea continuă aponderii creditelor neperformante în structura portofoliului,această tendinţă menţinându-se şi în prezent şi probabil până spresfârşitul anului.
Aversiunea faţă de risc se va micşora pe măsură ce economia îşiva reveni, iar băncile vor avea certitudinea că mediul economiceste pe calea cea bună şi că-şi vor recupera plasamentele.
Din nefericire, în acest moment creditarea este la cote minimeşi este susţinută doar de refinanţarea creditelor vechi, deprogramul Prima Casă şi de creditele acordate statului.Refinanţarea este o operaţiune comodă de plasare a resurselorpentru băncile comerciale, operaţiune care nu aduce capitalproductiv suplimentar pe piaţă, atât de necesar pentru relansareaeconomiei. În schimb, contribuie la creşterea concurenţei pe piaţabancară, cu efecte benefice asupra clienţilor din punctul de vedereal ratelor de dobândă.
Creditarea statului a fost cea mai uşoară şi mai sigurămodalitate de plasare a resurselor financiare în condiţiile crizeifinanciare.
Să nu uităm, totuşi, că statul a ajutat băncile atunci când s-aîmprumutat de la FMI în scopul stabilităţii cursului de schimb,băncile având o expunere foarte mare pe creditele în valută. Deasemenea, la începutul crizei, cea mai mare parte din datoriaexternă pe termen scurt era a băncilor. Un alt ajutor indirectprimit de bănci a fost reducerea rezervei minime obligatorii.Surplusul de resurse astfel creat nu a fost utilizat de băncipentru creditarea economiei, ci pentru creditarea statului.
Ce trebuie făcut? Politicile şi obiectivele monetare trebuieadaptate la realităţile economice. În această perioadă, obiectiveleprincipale sunt de reducere a inflaţiei şi de ţintire a cursului deschimb.
În scopul reluării creditării, al încurajării finanţărilor petermen lung şi al scăderii dobânzilor trebuie să se reducă dobândade politică monetară, dar şi rezervele minime obligatorii.
Acest lucru se va întâmpla atunci când inflaţia va scădea saustatul va anunţa o nouă lansare de obligaţiuni. Va fi însă preatârziu pentru o revenire consistentă a creditării în acest an.
Ţinând cont de ultimele creşteri de preţuri şi de posibilelemăsuri fiscale suplimentare necesare pentru încadrarea în deficitulbugetar, probabil şi anul acesta se va rata ţinta de inflaţie şinici nu se vor lua măsuri de încurajare a creditării.
Este corect că reducerea dobânzii de politică monetară nuconduce implicit la revenirea creditării, acest fapt fiindverificat în România în ultimii doi ani, dar şi în SUA saueconomiile dezvoltate din UE. Dar chiar dacă nu este o măsurăsuficientă, este un element necesar pentru procesul de creditare.
Trebuie ţinut cont că în acest moment efectele niveluluidobânzii de referinţă s-au epuizat şi este nevoie de o nouă scăderecare însă poate amplifica inflaţia. Practic, politicile monetare seaflă într-un cerc vicios determinat atât de erorile privindpreviziunile economice, cât şi de necorelarea lor cu politicilefiscale şi bugetare.
Şi băncile trebuie să facă eforturi pentru repornireacreditării. În momentul actual, băncile au o reţea stufoasă cuunităţi mari care acordă câteva credite pe lună. Puţine bănci şi-aurestructurat reţeaua, toate aşteaptă revenirea economiei. Auaşteptat şi anul trecut şi vor aştepta probabil şi anul acesta.
Se bazează pe previziunile optimiste ale FMI, care însă nu s-auadeverit în ultimii ani. Băncile ar trebui să ştie că dimensiunea cererii de credite nu va mai fi niciodată la nivelul din perioadade avânt economic. Trebuie să-şi schimbe modelul de business, să-şiadapteze reţeaua şi produsele greoaie şi învechite la noile nevoi,necesităţi şi realităţi economice.
De asemenea, trebuie să fie mai apropiate de client, să treacăde la creditul de tip portabil (clientul se deplasează la bancăpentru contractarea unui credit) la creditul de tip cherabil (bancase deplasează la client).
Modelul de creştere economică utilizat de ţara noastră până acuma fost nesustenabil, bazat pe consum şi importuri şi mai puţin peinvestiţii şi exporturi.
Indiferent de modelul la care facem referire, creditarea are unrol important determinat de faptul că poate influenţa rata decreştere economică, dar poate fi în anumite condiţii şi unul dinfactorii declanşatori ai crizei economice.
Din nefericire, economia ţării noastre depinde într-o foartemare măsură de creditare. România trebuie să înceapă să realizezeprocesul de trecere treptată de la finanţarea economieipreponderent prin intermediul creditării la finanţare prinintermediul pieţei de capital. Dar acest lucru necesită răbdare,timp, educaţie, posibilităţi şi voinţă.
Dan Armeanu este prof. univ. dr. la Facultatea deFinanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori în cadrul Academiei deStudii Economice, Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
