• Leu / EUR4.7352
  • Leu / GBP5.3288
  • Leu / USD4.2979
Opinii

Opinie Dan Armeanu: De ce sunt de acord cu domnul Guvernator

Opinie Dan Armeanu: De ce sunt de acord cu domnul Guvernator

Autor: Dan Armeanu

4 ian 2012 1355

Recent, Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a criticat tendinţa băncilor de a transfera ineficienţa lor asupra clienţilor: "Încărcarea costurilor de creditare cu tot felul de cheltuieli ale băncilor, acoperite printr-o concurenţă imperfectă a sistemului financiar-bancar, se va tempera. De ce băncile pot să paseze asupra clienţilor, uneori într-o adevărată inconştienţă, costurile unor lipsuri, care uneori le aparţin, în ceea ce priveşte organizarea internă sau evaluarea greşită a unor riscuri? (...) E posibil pentru că concurenţa nu este suficient de puternică şi nu este dată de numărul de bănci", a spus guvernatorul.

Unii bancheri au încercat să susţină contrariul. Însă Guvernatorul avea dreptate. De ce?

În primul rând, aşa cum scriam în urmă cu un an într-un articol în ZF, unii bancheri pot să reclame costuri administrative mari, dar acestea nu sunt determinate de clienţi, ci de incapacitatea lor de a realiza o gestiune optimă a activităţii bancare.

Atunci când un bancher transferă asupra contractelor de credit în derulare costuri administrative de 4% dintr-o marjă de dobândă de 9% şi mai aplică şi un comision de administrare de 0,5% lunar la soldul creditului înseamnă lipsă de orizont şi de responsabilitate a propriei activităţi. Dacă ţinem cont şi de faptul că marjele fixe mari îi afectează în special pe clienţii care sunt captivi în băncile respective, întrucât nu pot să-şi refinanţeze creditul din cauza scăderii veniturilor sau a valorilor imobilelor ipotecate, atunci ne dăm seama de practicile incorecte şi de lipsa de etică a unor bănci. Aceste bănci, în dorinţa de a-şi mări profiturile şi de a-şi majora cotele de piaţă, au sacrificat calitatea portofoliului de credite, iar acum transferă pierderile din creditele neperformante asupra creditelor bune aflate în derulare. În al doilea rând, ce uită deliberat să ne spună aceşti bancheri este faptul că salariile şi bonusurile lor sunt exagerat de mari şi încarcă mult cheltuielile administrative. Astfel, în România, aproximativ 80% dintre angajaţii din sistemul bancar câştigă sub salariul mediu din sistem, restul fiind compensat de management. Salariile şi bonusurile din sectorul bancar au ajuns să fie mult mai mari decât veniturile din alte sectoare de activitate. Oare cu cât s-ar reduce cheltuielile administrative dacă această discrepanţă ar fi eliminată? Potrivit unui comentariu Bloomberg, acestea s-ar reduce cu circa 20%, ar permite capitalizarea cerută de Basel III şi nu ar mai fi nevoie să fie mărit costul creditării. Deci, iată o soluţie pentru bancherii noştri.

Un alt "argument" adus de bancheri pentru a demonstra costurile mari cu care se confruntă este următorul: "În plus, există o serie de servicii pe care băncile le prestează sub costul lor real, dar o fac cu titlu de utilitate publică". Chiar aşa? Fac băncile cadouri clienţilor? Cred că există foarte mulţi clienţi care ar vrea să beneficieze de astfel de servicii din partea băncilor numai că trebuie ca bancherii să le şi dezvăluie.

Din punctul de vedere al evaluării greşite a riscului, costurile mari, în viziunea acestor bancheri, sunt determinate în principal de constituirea provizioanelor pentru creditele neperformante şi nu de neperformanta activităţii lor. Să nu uităm că în goana după bonusuri şi cote de piaţă au sacrificat calitatea în dauna cantităţii, iar acum culeg roadele. Cine suportă aceste provizioane? Opinia acestor bancheri este următoarea: "În niciun caz clienţii, ci acţionarii. Cum altfel să interpretăm reducerea dramatică a rezultatelor sistemului bancar de la un profit de 4,4 mld. lei în 2008 la o pierdere de peste un miliard de lei în 2011?" Este bine că se recunoaşte totuşi că acţionarii au înregistrat câştiguri enorme în 2008. Trecând peste faptul că interpretarea ţine cont doar de efectul matematic ignorându-l pe cel economic, o mare parte din aceste costuri sunt transferate asupra clienţilor fie prin comisioane, fie prin dobânzi.

Bancherii pun pierderile pe care le au pe seama provizioanelor mari. Dar acestea, pe lângă faptul că sunt generate de incompetenţa şi goana după cotă de piaţă fără evaluarea corespunzătoare a riscului, trebuie să spunem că sunt nişte pierderi potenţiale şi devin definitive doar în anumite condiţii. Pentru că este absolut normal să înregistrezi pierderi atunci când reţeaua a rămas supradimensionată, la nivelul din 2008, în timp ce vânzările de credite s-au redus considerabil.

Din punctul de vedere al concurenţei, într-adevăr, există oraşe de 40.000-50.000 de locuitori cu 15-25 de sucursale sau bulevarde cu 10-15 sucursale. Dar asta nu înseamnă că există o concurenţă puternică, ci faptul că strategia de dezvoltare a reţelelor a fost greşită. Acum reţelele sunt supradimensionate, iar bancherii au uitat de restructurarea lor. Dacă pe piaţa bancară concurenţa ar fi fost mai puternică, atunci am fi asistat la scăderi semnificative de comisioane, dobânzi sau marje de dobânzi, statul s-ar fi împrumutat la costuri mai reduse, iar transparenţa s-ar manifesta deplin. De aceea, aşa cum remarcă şi Guvernatorul, concurenţa insuficient de puternică din sectorul bancar românesc permite băncilor să transfere ineficienţa lor asupra clienţilor.

Timp de trei ani bancherii au amânat restructurarea în speranţa revenirii pieţei. Faţă de anul 2008, reţeaua de unităţi bancare şi numărul de angajaţi s-au redus doar cu 7% deşi situaţia economică actuală ar fi impus o reducere mult mai drastică. Până şi statul s-a restructurat mai mult decât sectorul bancar în această perioadă. Costurile nerestructurării nu sunt suportate de acţionari cum ar fi fost normal, ci sunt transferate clienţilor. Iar un astfel de comportament poate acţiona ca un bumerang împotriva lor în viitor.

Băncile trebuie să-şi schimbe strategia şi comportamentul. Trebuie să renunţe la transferul costurilor ineficienţei lor către clienţi şi să dezvolte o relaţie echitabilă şi de respect reciproc cu clienţii. Trebuie să se restructureze, să treacă de la obiective riscante de creştere rapidă bazate pe reţele supradimensionate, cote de piaţă şi profituri mari în perioade scurte de timp la obiective de creştere solidă, treptată şi de durată, cu costuri şi marje rezonabile de profit. Băncile nu trebuie să uite că activitatea lor este indisolubil legată de activitatea clienţilor. Ele trebuie să conştientizeze faptul că numai o relaţie de lungă durată cu clienţii şi bazată pe principii şi norme etice stă la baza unei bune activităţi de intermediere financiară.

Dan Armeanu este profesor universitar la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE Bucureşti

Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7352
Diferență: -0,0042
Ieri: 4.7340
Azi: 4.2979
Diferență: 0,7619
Ieri: 4.2803
Azi: 5.3288
Diferență: 0,3106
Ieri: 5.3251
Azi: 4.3226
Diferență: 0,0324
Ieri: 4.3235