Opinii

Opinie Dan Armeanu: Domnule Preşedinte, nu le vorbiţi băncilor despre fair play. Taxaţi-le!

Opinie Dan Armeanu: Domnule Preşedinte, nu le vorbiţi băncilor despre fair play. Taxaţi-le!

Autor: Dan Armeanu

12.12.2011, 00:06 2649

Recent, Preşedintele Traian Băsescu a afirmat despre băncile austriece: "Să vii acum şi să spui că nu mai continui finanţarea în România este o lipsă totală de înţelegere a situaţiei.Este o lipsă de fair-play şi vreau să cred că statele venite mai târziu în UE nu vor fi puse să plătească lăcomia băncilor".

Preşedintele a fost mult prea blând atunci când a făcut aceste afirmaţii şi nu ar fi trebuit să dojenească băncile vorbindu-le doar despre fair-play ci despre taxe şi marje de dobanzi.De ce?

Pentru că, cel puţin până acum, băncile au dovedit că nu practică fair-play-ul.

Astfel, aşa cum observă şi Preşedintele, profiturile uriaşe obţinute de băncile austriece în perioada 2000-2009 au fost realizate în acelaşi mediu economic pe care acum nu vor să-l mai susţină prin finanţare.

Mai mult, au uitat că au practicat marje de dobânzi, adică diferenţa între dobânda la credite şi cea la depozite, de câteva ori mai mari decât cele utilizate în ţara lor de origine (marje care uneori au ajuns pe plan local şi la 9%) iar acum nu sunt dispuse să-şi asume riscurile din economie.

Au practicat comisioane mari ascunse în produsele de creditare, folosindu-se de opacitatea acestora pentru cea mai mare parte a populaţiei.

Ani de zile nu au ţinut cont de reguli minimale privind transparenţa costurilor creditelor iar când legislaţia (Ordonanţa 50) le-a obligat să renunţe la astfel de practici s-au opus cu înverşunare.

Nu au avut o atitudine responsabilă şi au transmis pierderile sau costurile suplimentare asupra clienţilor, nevrând să-şi diminueze profiturile, să-şi reducă cheltuielile şi să-şi asume o parte din povară crizei economice.

Au fost ajutate "indirect" de către stat atât prin împrumutul de la FMI cât şi prin pârghiile de politică monetară. Au beneficiat de condiţiile prielnice ale mediului economic şi au încurajat apetitul spre consum al populaţiei. Cum poate fi catalogat un astfel de comportament al băncilor? Cum poate fi caracterizată atitudinea băncilor de a participa la procesul economic doar în perioadele de creştere economică, când se pot realiza câştiguri mari, şi de a nu se implica sau chiar de a se retrage în perioadele de scădere?

Ce este mai grav este că băncile au avut un comportament de tipul "călăreţului liber" (free rider) pentru că în goană lor după profituri uriaşe, în perioade scurte de timp, au sacrificat calitatea portofoliului de credite, finanţând în mod excesiv consumul şi nu dezvoltarea, creând dezechilibre în economie.

Mai mult, din cauza acestui comportament, în urmă cu câţiva ani ţara noastră a fost pusă în situaţia aproape imposibilă de a finanţa pe termen scurt o datorie privată de multe miliarde care provenea în mare măsură din partea băncilor.

De asemenea, o dată cu oprirea creditării de către bănci, mulţi agenţi economici au fost sufocaţi, şi-au micşorat activitatea sau au dat faliment iar statul a pierdut atât din impozitele colectate dar şi din aportul acestora la PIB-ul ţării.

Iar acum vor să-şi retragă fondurile şi să reducă şi mai mult finanţarea economiei. Să nu uităm şi de faptul că băncile au în spate societăţi de audit puternice care găsesc soluţii pentru repatrierea finanţărilor sau ştiu să ascundă profiturile şi, implicit, să diminueze mărimea impozitelor datorate bugetului de stat.

Acum se vede că, din nefericire, am sacrificat cele mai importante active bancare ale statului, pentru că nu am ştiut să le administrăm eficient, cedându-le pentru a intra în UE. În acest moment, sistemul financiar românesc depinde în proporţie de aproape 90% de capitalul străin iar această vulnerabilitate se poate manifesta inclusiv prin retragerile de finanţări.

Mai mult, dacă ţinem cont că economia depinde în proporţie foarte mare de finanţarea prin creditare, atunci reducerea expunerii băncilor străine pe România va influenţa creşterea economică.

Soluţia? Este nevoie de încurajarea atragerii capitalului autohton în sectorul bancar, în scopul creării de instituţii bancare autohtone puternice care să se implice în sprijinirea economiei şi în perioadele de criză.

De aceea, mesajul băncii centrale trebuie să fie ferm, fără echivoc, astfel încât să descurajeze practicile incorecte ale băncilor austriece care ar putea fi un precedent periculos pentru sistemul bancar şi economia românească.

O astfel de atitudine ar fi fost mult mai de înţeles dacă ar fi venit poate din partea băncilor greceşti, ţinând cont de contextul economic din Grecia.

Ce se poate face? Pentru a descuraja un astfel de comportament, autorităţile ar trebui să intervină şi să stabilească o modalitate de taxare suplimentară sau de penalizare pentru băncile care îşi retrag finanţările.

De asemenea, se poate găsi o formulă de impunere pentru a descuraja tentaţia băncilor de a utiliza marje mari de dobânzi sau comisioane ascunse şi ridicate. Comportamentul lipsit de fair-play al băncilor, aşa cum bine l-a caracterizat Preşedintele ar trebui pur şi simplu penalizat de autorităţi, şi nu numai descris.

Aceasta pentru că, indiferent dacă au fost sau nu atinse de criza economică, băncile au beneficiat direct de resursele din economie, din societate şi este necesar să aibă un comportament etic, să fie responsabile din punct de vedere social şi să ajute la relansarea economică a comunităţii din care fac parte, inclusiv prin suportarea unor costuri suplimentare.

Prof. univ. dr. Dan Armeanu

Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori

Academia de Studii Economice, Bucureşti


Cele mai citite ştiri
AFACERI DE LA ZERO