Opinii

Opinie Dan Armeanu: Investiţi şi în oameni dacă vreţi să aveţi creştere economică

Opinie Dan Armeanu: Investiţi şi în oameni dacă vreţi să aveţi creştere economică

Foto: Gabriel Panţiru

Autor: Dan Armeanu

17.09.2012, 00:04 1375

Modelele clasice de creştere economică iau în considerare doi factori: munca şi capitalul. Dar criza a dovedit că modelele de creştere economică şi-au pierdut din relevanţă şi că mai este nevoie şi de alţi factori de care trebuie să se ţină cont. Astfel de factori sunt capitalul uman şi investiţia intelectuală.

Între investiţiile în resurse umane şi dezvoltarea economică există o relaţie de interdependenţă de care trebuie să se ţină seama mai ales într-o perioadă de criză economică. Pentru a te putea dezvolta şi a aspira la o creştere sustenabilă ai nevoie de un capital uman bine pregătit şi dezvoltat.

În ultimele decenii organisme sau instituţii financiare internaţionale (UNESCO, Banca Mondială) au conştientizat şi au fost preocupate de importanţa factorului uman în dezvoltarea economică şi au acţionat pentru susţinerea investiţiilor intelectuale. UNESCO a adoptat pentru prima dată o rezoluţie prin care investiţia intelectuală nu mai este văzută doar ca un mijloc cultural şi social, ci şi un "factor de dezvoltare economică". Într-un raport al Băncii Mondiale se arată că investiţiile în resurse umane contribuie la "productivitatea individuală şi în mod global la creşterea economică naţională". De asemenea, există numeroase studii de specialitate care pun în evidenţă efectele economice ale educaţiei şi investiţiei în resurse umane. Profesorul Gary S. Becker (laureat al premiului Nobel pentru economie) a subliniat efectele economice ale investiţiilor intelectuale şi a identificat formarea profesională a factorului uman printre activităţile care influenţează "viitorul venit bănesc" al indivizilor.

Milton Friedman identifica în studiile sale "învăţământul profesional şi de specialitate" ca o formă de investiţie în capitalul uman "asemănătoare cu investiţia sub formă de utilaje, clădiri sau alte forme de capital non-uman", principalul efect fiind creşterea productivităţii şi a dezvoltării economice.

În acest context, trebuie amintit cazul Poloniei, ţara care, în plină criză economică globală, nu a cunoscut recesiunea economică şi care şi-a menţinut şi dezvoltat învăţământul profesional pentru calificarea forţei de muncă.

Dar poate cel mai elocvent exemplu este Japonia, o ţară care, lipsită de resurse naturale proprii, a înţeles că viitorul se bazează pe educaţie şi, prin investiţii în resurse umane, a ajuns una dintre cele mai dezvoltate ţări ale lumii. Important de menţionat este faptul că şi-a format sistemul de învăţământ chiar înainte de a crea un sistem economic performant şi a alocat în unele perioade mai mult de o treime din buget pentru investiţii în capitalul uman şi consolidarea învăţământului.

Relaţia dintre investiţiile intelectuale şi dezvoltarea economică este evidenţiată şi de fenomenul "brain-drain" (exod de inteligenţă).

Foarte multe ţări, printre care şi România, sunt afectate de acest fenomen deoarece înregistrează pierderi importante rezultate atât din formarea, cât şi din beneficiile viitoare ale unei forţe calificate de muncă în cazul în care, din diverse motive, aceasta emigrează în ţări dezvoltate.

E însă adevărat că, dacă în ţările de origine indivizii se formează ca specialişti, în ţările dezvoltate beneficiază de cadrul performant (informaţional, tehnologic, ştiinţific etc.) necesar pentru perfecţionare, care nu poate fi asigurat în ţările de origine. Dar, în acelaşi timp, ţările dezvoltate obţin creştere economică şi competitivitate, precum şi profituri uriaşe de pe urma folosirii forţei de muncă emigrante fără să cheltuie foarte mult cu aceasta (SUA şi Canada câştigă anual miliarde de dolari de pe urma folosirii specialiştilor emigranţi).

În contextul actual al crizei economice în care oferta de pe piaţa muncii s-a diminuat, iar rata şomajului în economiile dezvoltate este de două cifre, România ar putea repatria măcar o parte din capitalul uman pierdut prin emigraţie.

În ultimii ani, în România, capitalul uman a fost afectat de măsurile de austeritate, iar efectele sunt greu de cuantificat. Au fost afectate domenii de importanţă naţională -învăţământul şi sănătatea - iar capitalul uman este greu de regenerat, presupune cicluri lungi şi costuri foarte mari.

De asemenea, diferenţele dintre ratele de creştere economice sunt determinate şi de decalajele de acumulare de capital uman (Lucas, 1998), iar educaţia şi capitalul uman au un efect chiar mai important la nivel macroeconomic decât la nivel microeconomic (Heckman si Klenow, 1998). Ţinând cont de toate aceste aspecte, potenţialul de creştere economică al României s-a diminuat în ultimii ani şi din cauza sub - investiţiei cronice în capitalul uman şi a politicilor austere aplicate, ceea ce împinge economia pe drumul stagnării economice.

România trebuie să înveţe din experienţa statelor dezvoltate (vezi statele nordice) că investiţiile în resurse umane nu pot fi substituite indiferent de poziţia pe ciclul economic şi nu trebuie corelate cu ciclurile politice. De aceea, România trebuie să-şi definească un model propriu internalizat de creştere economică, plecând de la structura PIB-ului, bazat pe motoare interne, care să reducă dependenţele de pieţele externe.

Modelul trebuie să se bazeze şi pe investiţii în oameni, care să conducă la specializarea capitalului uman pentru domeniile respective şi la diminuarea decalajelor de competitivitate. Ţinând cont de resursele umane de care dispune România şi de faptul că acestea sunt subutilizate, trebuie ca alocările private şi publice orientate în investiţii umane să devină o prioritate pentru politicile economice.

Învăţământul a fost "reformat" de fiecare guvernare mai mult ca orice alt domeniu însă mai mult din punct de vedere formal, nefiind corelat cu necesitaţile economiei. Şi rezultatele sunt sub aşteptări întrucât calitatea presupune şi investiţii continue şi existenţa de resurse financiare. Sistemul de învăţământ trebuie orientat spre a satisface cerinţele reale de pe piaţa muncii.

România a uitat să investească în oameni. România trebuie să nu mai fie prizonieră a propriilor greşeli şi să înţeleagă că investiţia intelectuală nu poate fi substituită nici de fonduri UE şi nici de investiţii străine, iar pentru a înregistra o creştere economică sustenabilă, o creştere de competitivitate şi de calitate a condiţiilor de trai trebuie să investească şi în oameni.

Dan Armeanu este profesor universitar la Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori, ASE, Bucureşti

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO