De-a lungul ultimele 20 de ani au fost diverse interacţii între românii care lucrează în afacerile europene şi instituţiile Statului Român. Este de remarcat Clubul ˝România-UE˝ Bruxelles, din perioada 2003–2008, dar şi GrupRomânia, din perioada 2009–2010. Majoritatea acţiunilor şi proiectelor au dinamizat relaţionarea între români cu scopul de a eficientiza statutul României ca membru al Uniunii Europene.
În calitatea de iniţiator şi fondator al Clubului ˝România-UE˝ e interesant de reanalizat acel moment, pentru a avea forţa în a identifica noi soluţii pentru continuarea proiectului european al ţării noastre. Existau deja atunci români în Bruxelles-ul european, dar încă reprezentau apariţii „exotice”. Îmi făcea plăcere când întâlneam un român cu care puteam schimba o vorbã, o idee, despre România şi despre aderarea ţării noastre la UE. Printr-o conjunctură favorabilă, mă întâlneam destul de des în acea perioadã, cu profesorul Vasile Puşcaş, pe atunci Ministrul Delegat la Ministerul Integrării Europene - Negociator Şef la Uniunea Europeană. Îi povesteam că nu sunt singurul român care lucra „în sectorul privat din Bruxelles-ul european”. Hotărâsem atunci să lansăm o primã idee - „să construim un prim pod de comunicare” între „România instituţională” şi românii din Bruxelles-ul european. Prima discuţie avea loc pe 23 aprilie 2002 şi o putem considera ca fiind prima întâlnire a românilor din mediul afacerilor europene de la Bruxelles. Am continuat să organizăm întâlniri, cam o dată la 3 luni.
La cea din februarie 2003, la care au participat domnii Vasile Puşcaş, Vasile Dâncu şi Lazãr Comănescu cred că ne stransesem vreo 60 de persoane. Aceştia însă nu eram toţi. Deţineam o lista mare de contacte, vreo 100 de nume, numită neoficial “lista lui Dan”. Chiar dacă iniţial nu credeam că trebuie să ne organizăm, am considerat că e important să gestionăm succesul iniţiativei, pentru a avea o mai bună informare şi comunicare în rândul comunităţii românilor din capitală Europei. Astfel, pe 4 aprilie 2003 transmiteam primul mesaj în care menţionam înfiinţarea Clubului “România-UE” Bruxelles.
Democraţia Clubului a fost pentru mine o prioritate. Proveneam, majoritatea, dintr-un sistem în care lumea era suspicioasă şi neîncrezătoare. Am hotărât atunci să avem 3 persoane care coordoaneazã activitatea Clubului pentru un interval de 12 luni, urmând că cei 3 să îşi desemneze “şeful” între ei. Iar pentru a nu osifica sistemul, preşedintele, după un mandat de 12 luni, nu avea voie să recandideze. Au venit şi primele alegeri pentru Club, pe 1 iulie 2003. 7 candidaţi pentru 3 locuri în Comitetul Director - se pare că ideea a prins.
Iniţiativa noastă nu era doar ceva la nivelul formării unei reţele pasive de români, ci aveam încă de atunci intenţia de a deveni treptat o organizaţie care să emită idei şi proiecte pe relaţia Bruxelles–România. Pe 10 decembrie 2003 am formulat mesaje care au ajutat mult acţiunile viitoare: „Membrii Clubului au accentuat necesitatea unei informări prompte şi susţinute a publicului românesc asupra deciziilor la nivel european şi impactului asupra mediului economic şi social din România. S-a observat cu regret lipsa unei reprezentări a societăţii civile româneşti, a actorilor privaţi sau regionali pe lângă instituţiile europene.”
Nu se poate vorbi de organizaţie fără evenimente. Am luat iniţiativa şi am coordonat primul eveniment extern al Clubului, în septembrie 2003, şi l-am intitulat „Impactul alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra procesului de lărgire a UE - posibile implicaţii pentru România”. O mâna de oameni am început să lucrăm împreună şi am realizat un studiu pe această temã. Prin acest eveniment, cred că eram printre primii care am început dezbaterea în România despre rolul racordarii partidelor româneşti la realitatea doctrinelor europene.
În 2006 am lansat un proiect complex, care a solicitat mult efort din partea echipei. Pornind de la rezultatele unui sondaj de opinie al Clubului, realizat în perioada 12 martie – 22 aprilie 2006 asupra imaginii României în Bruxelles, Clubul “România-UE” lansa o provocare pentru a identifica locul pe care România îl ocupă în cadrul Europei lărgite şi pentru a propune arii de acţiune de îmbunătăţire a contribuţiei României la proiectul european. Când am decis să demarăm acest proiect nu ne-am imaginat enormul interes al colegilor europeni în a răspunde chestionarului despre România. Într-adevăr, România este o ţară despre care multă lume în Bruxelles auzise şi avea o opinie. Pe 28 iunie 2006 lansam oficial studiul „Amprenta României” („Footprint România”) printr-o dezbatere în incinta Parlamentului European. Dezbaterea animată de către Clubul „România–UE” a reunit o largă audienţă europeană interesată să cunoască punctul de vedere al reprezentanţilor instituţiilor europene şi al forurilor de decizie româneşti faţă de rolul României ca stat membru UE.
Am dorit şi noi să sărbătorim intrarea României în Uniunea Europeană. Am vrut să ne strângem cât mai mulţi români la un loc în Bruxelles şi să identificăm cum putem să „acţionăm şi noi mai european”. În prezenţa primului comisar european provenit din România, Leonard Orban, şi a 25 de eurodeputaţi români, Clubul "România-UE" Bruxelles a organizat pe 6 martie 2007 dezbaterea cu titlul: "Succesul românesc în Bruxelles-ul european". Cu acest prilej am lansat în premieră studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”. ECHIPA este tema centrală a studiului, dar echipa în sens larg. Exista un succes individual al românilor în capitala Europei. Dezbaterea pe care o lansam prin acest studiu era dacă putem clădi pe viitor un succes global al României în capitala comunitară.
O poveste interesantă, mai ales pentru cei care au făcut parte din acea mişcare a românilor din Bruxelles-ul european. Acum, majoritatea dintre aceştia sunt în continuare la Bruxelles, lucrează în instituţiile europene ca functionari, unii au decis să candideze pentru pentru Parlamentul European, iar alţii să continue activitatea în sectorul privat. Numeric, desigur, a fost o picătură… Să nu uităm totuşi că şi tinerii români care au venit de la Paris pentru a emancipa România la Revoluţia din 1848 au fost tot în jur de 100 de oameni….
Dan LUCA conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers in EU Policies”.
