Criza pandemică poate să aibă un impact catastrofal asupra programului european Erasmus. Conceput la sfârşitul anilor ’80 ca un program educaţional, impactul sãu a fost în special din punct de vedere cultural. E paradoxal, dar recunoaşterea a fost atinsă în 2002 printr-un fim artistic, L'Auberge espagnole, care nu a beneficiat de nici o finanţare europeană.
Erasmus devine în timp un simbol al cooperării europene, extinzându-se la tot ce s-a putut: Erasmus pentru întreprizãtori, Erasmus pentru funcţionari sau Erasmus social. S-a lansat chiar conceptul Erasmus pentru toţi. Discutăm acum despre Generaţia Erasmus, despre avantajele candidaţilor Erasmus în a găşi un job mai bun, chiar despre implicarea celor cu Erasmus în politică.
Pandemia a blocat mult mobilitatea europeană, iar implementarea programului Erasmus suferã. Recent, am fost invitat de către Universitatea Liberă din Bruxelles (ULB) să am o prezentare studenţilor Erasmus. Cursul a fost desigur online, dar am observat că studenţii nu erau la Bruxelles, ci în ţările în care s-au născut. Păstrând puţin analogia, avem acum L'Auberge espagnole online!
Criză actuală doar accelerează anumite tendinţe ale pieţei. Acum vreo 5 ani, studenţii îmi ziceau că mobilitãţile europene nu mai sunt ceva extraordinar pentru tinerii europeni. E aşa de globalizat şi ieftin totul încât a vizită şi studia în altă ţară europeană nu mai este ceva de vis. Ceea ce îşi doresc însă studenţii din Europa este acces la toate universităţile din lume. Mobilităţi globale !
În 2002, comisarul european pentru educaţie de atunci, Viviane Reding lansa Erasmus Mundus, cu un impact însă foarte limitat ca număr de beneficiari, câteva sute pe an. Putem învaţă multe din acest program, dar potenţialul de dezvoltare este enorm.
Concret, e momentul favorabil în a gândi mobilitãţile pentru următorii 20 de ani. E nevoie de un program Erasmus Global, care să îşi extindă aria de acţiune la toţi tinerii din lume.
Un prim pas se poate face, aşa cum sugera profesorul Vasile Puşcaş, prin conceperea unui Erasmus euro-american, iar apoi progresiv să implicăm şi alte continente. Desigur Uniunea Europeană, prin experienţa acumulată în ultimii 30 de ani, poate şi trebuie să fie liderul acestei iniţiative.
Recent, europarlamentarul Victor Negrescu şi senatorul statului Maryland Will Smith, şi-au prezentat planurile pentru renaşterea relaţiilor transatlantice după inaugurarea preşedintelui Joe Biden. „Amândoi facem apel la factorii de decizie din ambele părţi ale Atlanticului pentru a lansa ideea unui Erasmus Transatlantic, conceput pentru a permite tinerilor să călătorească, să studieze, să lucreze şi să dezvolte iniţiative private, culturale şi neguvernamentale împreună”.
Este important acum să lansăm o discuţie incluzivă, care să implice studenţi şi alţi beneficiari ai programelor de mobilităţi europene, transatlantice sau globale.
Generaţia noastrã a participat la democratizarea continentului european. Poate nu este rãu că generaţia copiilor noştri sã discute despre guvernarea globalã, iar UE sã fie catalizatorul acestui proces evolutiv. Erasmus Global poate să fie un prim pas în această direcţie.
Dan LUCA conferenţiază în universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers în EU Policies”.
