Opinii

Opinie Dan Pascariu: „Nu ne vindem tara“: dihotomia manageri străini - manageri români

Opinie Dan Pascariu: „Nu ne vindem tara“: dihotomia manageri străini - manageri români
23.11.2012, 00:07 1686

Recent, Consiliul de Administraţie al TAROM a numit un nou CEO, de naţionalitate belgiană, şi un CFO, de naţionalitate britanică. Numirile respective, o premieră pentru o companie de stat, au stârnit controverse, obiecţii şi critici din partea unor lideri sindicali, a unor foşti directori şi, în mod surprinzător, chiar din partea unor analişti.

Dincolo de naţionalismul desuet al acestor obiecţii, asemănător sloganului "nu ne vindem tara", de la începutul anilor '90, ceea ce surprinde cel mai mult sunt argumentele care stau la baza contestărilor şi, mai ales, cel legat de aşa-zisa supremaţie a şcolii româneşti de management, comparabilă şi "compatibilă cu orice sistem de management occidental şi chiar mondial" (!?).

Temerea că "managementul privat pune cruce scolii româneşti de management" este total nefondată, performanţa acestei şcoli fiind "sublimă, dar lipsind cu desăvârşire". Dovada o reprezintă faptul că, în companiile multinaţionale, peste 80% din poziţiile de top sunt ocupate de manageri străini. Iar managerii români de top sunt fie şcoliţi în străinătate, fie au lucrat în afara ţării, fie au fost supuşi unor programe intense de pregătire în interiorul companiilor şi au avut parte de mentori care i-au crescut.

Acest lucru se întâmplă cu toţi managerii români, indiferent de nivel, din companiile străine care operează în România, dar şi cu antreprenorii români care fac performanţă. Ceea ce au ei în comun nu este naţionalitatea, ci valorile, competenţa şi atitudinea manifestate, dar şi faptul că au beneficiat de mediul şi cadrul asigurat de o guvernanţă corporativă care stimulează performanţa şi meritocraţia.

Argumentul că managerii români de la companiile de stat ar fi plătiţi cu o mie de euro pe lună este total fals, salariile acestora apropiindu-se de salariile managerilor din companiile private, ba uneori chiar depăşindu-le. Iar argumentul că, pentru a face compania "profitabilă şi a genera mari bonusuri de succes", un manager străin va creşte preţul mărfii sau al serviciilor prestate este total lipsit de logică economică. Preţurile la oţel, produse petroliere sau bilete de avion ţin de logica pieţelor, a cererii şi ofertei, a competiţiei în general şi nu de fanteziile sau dorinţele unui manager.

În orice ţară din lume, acţionarii unei companii private şi reprezentanţii acestora, administratorii, vor prefera să numească manageri autohtoni din motive culturale, lingvistice şi, nu în ultimul rând, financiare. Însă, nu întotdeauna acest lucru este posibil. O companie care vrea performanţă va porni în recrutarea şi numirea unui manager nu de la profilul persoanelor pe care le are la dispoziţie, ci de la profilul poziţiei pe care trebuie s-o acopere. Şi, dacă nu o găseşte în interiorul companiei, se va duce în afara ei sau chiar în străinătate, pentru poziţiile de vârf. Motivaţia e simplă. Spre deosebire de politică sau autorităţi şi instituţii publice, unde loialitatea faţă de partidul aflat la putere primează în faţa competentei, în sectorul privat criteriul de bază în angajare sau promovare îl va constitui sincronizarea competenţelor cu cerinţele poziţiei. Pentru că, spre deosebire de acţionarul-stat, acţionarii privaţi sunt interesaţi, în primul rând, de maximizarea valorii companiei. În aceste condiţii, naţionalitatea managerului devine secundară.

Când Deutsche Bank a numit, recent, în calitate de co-CEO al băncii, un indian, Anshu Jain, care nici măcar nu vorbea limba germană, n-am auzit ca respectivul să fi fost contestat de vreun lider sindical sau de vreun fost director al băncii. Şi nici analiştii nu s-au lamentat că, nefiind numit un arian pur cu ochi albaştrii s-ar pune cruce şcolii de management germane.

Şi, totuşi, de ce Consiliul de Administraţie al TAROM n-a numit un manager român? În primul rând pentru că, în ultimii 22 de ani, la cârma TAROM s-au perindat 18 directori generali, unii numiţi pe criterii politice, iar alţii neavând timp să demonstreze ceva. Chiar şi cei care au pretenţia că au înregistrat profit, într-un an sau altul, trebuie să admită că, atâta timp cât statul a suportat costul avioanelor, profitul respectiv era doar pe hârtie, fără vreun impact pozitiv în performanţa sustenabilă, pe termen lung, a companiei.

În al doilea rând, pentru că în orice organizaţie oamenii sunt ataşaţi de ceva din trecut: fie de lucrurile care ar fi trebuit să funcţioneze, dar nu funcţionează, fie de ceea ce odată, mergea, dar nu mai merge. Orice companie este "perfect" organizată pentru a obţine rezultatele din prezent. Dar, dacă vrem rezultate diferite, trebuie schimbat modul în care se fac lucrurile. Iar atunci e nevoie de oameni noi, care să vadă compania nu aşa cum este, ci cum ar trebui să fie şi, în orice caz, persoane care să nu aibă de apărat decizii controversate din trecut, inclusiv conflicte de interese.

Şi nu în ultimul rând, deoarece Consiliul de Administraţie a ajuns la concluzia că "celebra" şcoală de management românească nu a produs, cel puţin până în prezent, manageri cu o experienţă relevantă specifică industriei, precum şi stadiului în care se află compania, şi care să-şi asume mandatul de a transforma TAROM într-o companie eficientă, profitabilă şi capabilă să se autofinanţeze.

În conformitate cu rolul şi funcţiile pe care le are, Consiliul de Administraţie şi-a dorit ca noul CEO şi noul CFO să posede abilităţile, calificările, expertiza, experienţa, valorile, atitudinile şi energia necesare pentru a conduce o companie cu complexitatea, stadiul şi, mai ales, necesităţile TAROM.

În alegerea CEO-ului, CA a avut în vedere experienţa managerială în toate cele patru domenii de interes pentru industria aviatică: comercial, operaţional, tehnic şi financiar, precum şi experienţa în elaborarea şi implementarea unei strategii de restructurare într-o companie aviatică naţională. În alegerea CFO-ului, CA a luat în considerare experienţa în planificare şi management financiar, controlul costurilor operaţionale şi de capital şi, de asemenea, în implementarea sistemelor, mecanismelor şi proceselor de operare, precum şi de raportare şi control financiar, specifice industriei aviatice.

Totodată, însă, misiunea celor doi este să contribuie la un plan de succesiune, care să permită Consiliului de Administraţie ca, la expirarea contractelor, să numească manageri români, potriviţi pentru aceste poziţii cheie, de CEO şi CFO.

În lumea globalizată de azi, într-o industrie extrem de competitivă, a vorbi de supremaţia uneia sau alteia dintre şcolile de management este anacronic. Dihotomia manager străin - manager român este una falsă. Nu există decât manager competent şi potrivit pentru stadiul în care se află la un moment dat o companie şi pentru implementarea unei strategii şi a unei performanţe pe termen lung, care să asigure un succes sustenabil, dincolo de durata mandatului.

Dan Pascariu este preşedintele CA al TAROM

AFACERI DE LA ZERO