Opinii

Opinie Daniel Anghel, Partener, PwC România: Când schimbările stau în detalii. Mic ghid de interpretare a Ordonanţei 114

Opinie Daniel Anghel, Partener, PwC România: Când...

A rebotezat taxele faţă de prima variantă. Pe unele le-a micşorat, pe altele le-a mărit. În schimb, ordonanţa necesită clarificări suplimentare privind modalitatea de implementare preconizată pentru fiecare dintre ele.

 

Taxa pe activele financiare

Între multele necunoscute şi variabile introduse de Ordonanţa 114, publicată pe 29 decembrie în Monitorul Oficial, există şi două certitudini - 25 aprilie 2019 este data la care prima obligaţie de declarare şi plată a taxei pe activele financiare devine scadentă, iar primul trimestru de calcul va fi trimestrul I al anului 2019.

Redenumită mai puţin bombastic, Taxa pe activele instituţiilor bancare, aşa-numita „Taxă pe lăcomie“ s-a micşorat faţă de propunerea din proiectul postat de Ministerul de Finanţe spre dezbatere publică la finalul anului trecut, deşi este concepută în continuare în cote progresive, care au fost ordonate de la 0,1% la 0,5%, faţă de 0,2 % la 0,9% cât era anterior. Şi pragul de referinţă al ROBOR s-a modificat, de la 1,5% la 2%.

Ceea ce am putut observa însă este că baza de calcul nu este foarte clar definită în textul ordonanţei, iar Guvernul nu a venit până acum cu explicaţii suplimentare. La acest moment nu este foarte clar dacă procentul se va aplica unui nivel static existent în contabilitate la sfârşitul fiecărei perioade de calcul sau unui sold dinamic aferent perioadei de calcul (reprezentând diferenţa dintre soldul static aferent trimestrului de calcul curent şi soldul static de la finalul trimestrului anterior).

Din punctul nostru de vedere, însă, aplicarea taxei la o bază de calcul statică va determina o impozitare multiplă a activelor financiare aflate în evidenţa contabilă a instituţiei de credit pe parcursul întregii perioade de calcul.

În continuare, prevederile ordonanţei nu se aseamănă cu nimic din ceea ce se întâmplă în alte state membre ale UE, unde se aplică o taxă, denumită Financial Transaction Tax (FTT), care este aplicabilă doar anumitor tipuri de tranzacţii financiare, îndeosebi asupra tranzacţiilor cu instrumente financiare – acţiuni, obligaţiuni, instrumente derivate realizate strict între bănci şi instituţii financiare. Oricum, taxele propuse de Comisia Europeană sunt de 0,1% pentru tranzacţii cu acţiuni şi obligaţiuni şi 0,01% pentru instrumente derivate, mult sub pragurile stabilite de ordonanţă.

Deşi statele membre nu au reuşit să ajungă la un consens în ceea ce priveşte FTT-EU, în acest moment aceasta este aplicabilă în 10 ţări: Austria, Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Portugalia, Slovacia, Slovenia şi Spania.

Doar Polonia şi Ungaria au introdus o taxă pe active fără să fie nevoite să salveze vreo bancă.  Taxa introdusă de guvernul român seamănă foarte bine cu taxa aplicată de guvernul polon - de 0,44% din activele creditorilor în Polonia. În Ungaria, taxa specială a fost introdusă încă din 2010 pentru băncile ale căror active totale sunt sub 50 miliarde de forinţi. Taxa pe bănci este de 0,15%,  iar pentru valorile ce depăşesc acest prag se impune o cotă de 0,21%.

Oricum, apreciem că o astfel de măsură ar putea să creeze dificultăţi financiare băncilor şi va duce şi la descurajarea creditării IMM-urilor şi persoanelor fizice, fiind, de asemenea, previzibilă o creştere a costurilor creditării, care va fi, într-un final, suportată chiar de către clienţii băncilor. În plus, de pierdut ar avea însuşi statul, care ar putea întâmpina dificultăţi de creditare.

 

Pilonul II de Pensii

În ceea ce priveşte fondurile de pensii administrate privat, aşa cum menţionează varianta publicată a ordonanţei,  participantul la aceste fonduri are dreptul de a se retrage la cerere. Dar numai că ordonanţa nu prevede care sunt ipotezele specifice în care o astfel de retragere ar putea avea loc, ceea ce desfiinţează, de fapt, caracterul obligatoriu al acestei pensii.

Ordonanţa 114/2018 reglementează, de asemenea, în mod expres, posibilitatea unui participant la un fond de pensii privat de a opta pentru transferul contribuţiilor sale către sistemul public de pensii. Această opţiune poate fi exercitată după trecerea unui termen de cinci ani de participare la respectivul fond de pensii privat, contribuţiile acumulate până la data transferului rămânând însă la fondul de pensii privat. Se modifică, totodată, valoarea capitalului social minim necesar pentru administrarea unui fond de pensii privat, de la un nivel fix în prezent (4 milioane de euro) la un nivel procentual, în raport cu valoarea contribuţiilor participanţilor (respectiv, 5%, 7% sau 10% din valoarea contribuţiilor, în funcţie de nivelul total al acestora). Noul act normativ nu specifică însă care este data de referinţă în funcţie de care se va determina valoarea contribuţiei şi nici data limită până la care capitalul social va trebui actualizat în viitor. Sunt stabilite două date limită doar pentru anul în curs  - 30 iunie şi 31 decembrie 2019.

Guvernul a modificat semnificativ comisioanele de administrare percepute de către administratorii de fonduri de pensii private. Astfel, componenta iniţială a comisionului de administrare a fost micşorată de la un cuantum de maximum 2,5% la nu mai mult de 1%. Ba, mai mult, deşi plafonează comisionul la 1%, guvernul stabileşte ca 0,5 puncte procentuale să fie virate la Casa Naţională de Pensii Publice, urmărind o raţiune care ne scapă. De asemenea, componenţa ulterioară (lunară) raportată la activul net total al fondului de pensii administrat privat va fi calculată în funcţie de rata de rentabilitate a fondului în raport cu rata inflaţiei, fiind cuprinsă între 0,02% şi 0,07% (faţă de maxim 0,5% în prezent, în toate cazurile).

 

Taxa pentru licenţele telecom

Guvernul a crescut, peste noapte, în varianta ordonanţei publicate în Monitorul Oficial, taxa pentru acordarea licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio, deşi în proiectul prezentat spre dezbatere nu se vorbea despre această intenţie, ci doar despre penalităţi datorate în cazul utilizării de frecvenţe radio fără licenţă sau după expirarea perioadei de valabilitate.

Astfel, în funcţie de frecvenţa benzii radio, taxa pe care urmează să o plătească câştigătorul licitaţiei va fi de 4% sau 2% din cifra de afaceri din anul precedent prelungirii, înregistrată la nivelul ramurii CAEN unde se încadrează activitatea de comunicaţii electronice, înmulţită cu numărul de ani pentru care se acordă. Dată fiind valoarea importantă a taxei ce ar urma să fie plătită pentru obţinerea licenţei, nu excludem discriminarea companiilor mici şi crearea de bariere semnificative la intrarea pe piaţă.

Prin comparaţie, în trecut, preţurile de pornire pentru procedurile de atribuire a licenţelor de utilizare a frecvenţelor radio erau stabilite prin Hotărâre de Guvern şi se situau în zona sutelor de mii de euro.  Conform jurisprudenţei europene şi în linie cu cerinţele Directivei 2002/20/CE, astfel de redevenţe trebuie stabilite de statele membre, în vederea asigurării unei utilizări optime a frecvenţelor, cu condiţia ca acestea să fie, printre altele, nediscriminatorii şi proporţionale.

Şi prelungirea perioadei de valabilitate a licenţei de utilizare a frecvenţelor radio va fi, de asemenea, condiţionată de plata unei taxe de licenţă de 4% din cifra de afaceri din anul precedent prelungirii, înregistrată la nivelul CAEN unde se încadrează activitatea de comunicaţii electronice, înmulţită cu numărul de ani pentru care se acordă licenţa. Creşte şi tariful de monitorizare perceput furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice şi furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice, de la 0,4% la 3% din cifra de afaceri a anului anterior, cu excepţia serviciilor poştale şi de curierat.

Or, potrivit Directivei Europene 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice le pot fi impuse taxe administrative în vederea finanţării activităţilor autorităţii naţionale de reglementare în domeniul gestionării sistemului de autorizare şi al acordării dreptului de utilizare, dar numai dacă aceste taxe sunt limitate la acoperirea costurilor administrative efective. Cum, din punctul nostru de vedere, modificarea nu este aliniată la prevederile Directivei, România riscă declanşarea unei proceduri de infringement din partea Comisiei Europene.

 

La polul plus

Dar, după multe rele, şi două veşti bune. Prima - a fost prelungită perioada de aplicare a aplicării opţionale a taxării inverse de TVA pentru cereale, certificate verzi şi telefoane mobile. Cea de-a doua, priveşte sectorul construcţiilor, cu rezerva că şi aici sunt aşteptate clarificări privind categoriile de firme şi de angajaţi care ar putea beneficia de facilităţi. Am constatat că prevederile speciale pentru domeniul construcţiilor au rămas şi în formula adoptată de Guvern, mai exact cei zece ani de relaxare fiscală – 2019-2028. Astfel, pentru sectorul construcţiilor va fi aplicabilă o cotă de impozitare totală a angajaţilor de 21,25%, semnificativ redusă faţă de cota actuală de 45%. Prevederile se vor aplica veniturilor brute lunare din salarii şi asimilate salariilor cuprinse între 3.000 şi 30.000 de lei lunar şi sunt realizate în baza contractului individual de muncă.

Măsura are şanse să producă efecte benefice în combaterea evaziunii fiscale şi a fenomenului de muncă la negru, foarte prezente în aceste sectoare.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO