Amnistia fiscală, aprobată de guvern după două zile de la lansarea proiectului legislativ în consultare publică, este discutabilă, existând argumente pro şi contra. Din perspectiva guvernului, justificarea, aşa cum se arată în nota de fundamentare, este ”nevoia de măsuri de sprijin pentru a asigura îmbunătăţirea colectării creanţelor bugetare ca alternativă pentru reducerea ţintei de deficit bugetar în anul 2024 precum şi pentru sprijini mediul de afaceri în achitarea datoriilor faţă de buget dar şi de a asigura relansarea activităţii economice”. Din perspectiva mediului de afaceri care îşi plăteşte obligaţiile fiscale la timp, poate fi considerată o măsură neechitabilă care induce hazard moral, mai ales că nota de fundamentare nu elaborează cauzele care au condus la imposibilitatea unor debitori de a-şi achita datoriile şi nici măsurile pe care administraţia fiscală le-a luat de-a lungul timpului pentru a preveni acumularea datoriilor şi/sau pentru a le recupera – având în vedere că sunt restanţe acumulate pe durata mai multor ani, iar datoriile semnificative sunt în dreptul unui număr mic de contribuabili.
Amnistia fiscală va însemna ştergerea accesoriilor atât pentru persoanele juridice, cât şi pentru persoanele fizice care îşi plătesc datoria principală până pe 25 noiembrie. În cazul persoanelor fizice, amnistia va însemna şi o reducere a datoriei principale de 50% din principal dacă este de până la 5.000 de lei şi de 25% dacă depăşeşte 5.000 lei. O noutate este bonificaţia de 3% din impozitul pe profit sau venit (microîntreprinderi) la termenul scadent de plată care se va aplică în viitor contribuabililor bun-platnici.
Ministerul Finanţelor estimează că va încasa 9 miliarde de lei din amnistie şi că bonificaţiile vor reprezenta 1,1 miliarde de lei anul următor. Potrivit notei de fundamentare a actului normativ, sunt 330.735 de persoane juridice care au acumulat datoria totală de peste 32,67 miliarde lei şi 848.705 persoane fizice care au acumulat datoria totală de peste 39,2 miliarde lei. O observaţie importantă este că majoritatea acestor contribuabili au datorii mici în timp ce în jur de 13 mii de persoane fizice au debite neachitate cumulate de 34,96 miliarde lei şi circa 19 mii de persoane juridice au restanţe de aproximativ 30 miliarde lei.
Aşadar, observăm că autorităţile se concentrează mai curând asupra efectului amnistiei pe termen scurt, respectiv să colecteze 9 miliarde de lei, fără a avea o abordare pe termen mai lung. Astfel de decizii aplicate generalizat, fără a face distincţie între contribuabilii aflaţi cu adevărat într-o situaţie economică dificilă şi care au nevoie de sprijin pentru redresare şi rău platnici, sunt riscante. În lipsa unor studii de impact şi a unui program clar de conformare voluntară, pot deveni un stimul pentru neconformare fiscală, creând percepţia că aceasta este o practică acceptată de autorităţi. Pe termen lung consecinţa poate fi creşterea neconformării la plată pentru anumite categorii de contribuabili. De aceea, politicile fiscale trebuie să ia în considerare şi aspectele comportamentale pe care le generează şi care se pot reflecta negativ, ulterior, asupra nivelului de încasare.
Prin urmare, o amnistie fiscală trebuie să fie bine fundamentată şi dublată de planuri concrete şi eficiente pentru conformarea la plată, precum şi de o monitorizare pe o durată de câţiva ani a datornicilor pentru a vedea dacă şi-au schimbat comportamentul fiscal şi, în caz contrar, să fie revocată.
Este evident că trebuie măcar limitată creşterea deficitului bugetar în acest an, din moment ce încadrarea în ţinta asumată de 5% din PIB nu mai este posibilă. Însă discuţia privind corectarea politicilor fiscal-bugetare este mult mai amplă şi priveşte atât administrarea fiscală, cât şi politicile de cheltuieli ale statului sau rentabilitatea economică a contribuabililor care vor fi iertaţi de datorii. Prin urmare este important să avem o analiză a cauzelor care au determinat acumularea unor arierate bugetare atât de mari şi ce măsuri sunt gândite pentru a preveni situaţii similare în viitor.
Reamintim că se fac eforturi susţinute şi sunt alocate costuri şi resurse umane din partea mediului de afaceri pentru a implementa măsurile de digitalizare fiscală. Aşteptarea este ca prin aceste măsuri să poată fi realizate analize de risc fiscal care să identifice zonele de neconformare şi/sau evaziune astfel încât să se creeze mai multă echitate fiscală. În plus ar mai fi de remarcat că în cazul raportărilor digitale (e-factura, e-transport, SAF-T) amenzile sunt semnificative, fiind iarăşi o disproporţie de tratament comparativ cu cei care beneficiază de amnistie, deşi au avut comportament fiscal negativ.
Un alt aspect evident este că, din păcate, digitalizarea administraţiei fiscale nu are rezultate imediate, fiind un proces de durată, în timp ce politicile bugetare continuă să fie generoase, mai ales într-un an cu patru scrutinuri electorale. Practic, guvernul operează cu două viteze, una rapidă în zona cheltuielilor şi una lentă în zona veniturilor, iar impresia este că în continuare contribuabilii corecţi sunt cei care trebuie să susţină atât reforma administraţiei fiscale, cât şi cheltuielile tot mai mari în an electoral. Mai mult, este de aşteptat ca anul viitor, după ce se va instala un nou guvern, unele taxe să fie majorate pentru a corecta treptat deficitul bugetar şi a-l readuce spre ţinta de 3% din PIB. Deocamdată vedem măsuri timide de reducere a cheltuielilor bugetare prin acelaşi act normativ care introduce amnistia, precum şi alte măsuri care încearcă să dreagă pe ici pe colo deficitul. Problema este însă că aceste măsuri nu numai că riscă să nu îşi atingă scopul propus de a suplimenta încasările, dar şi să creeze neîncredere în reforma fiscală şi hazard moral, reducând conformarea fiscală voluntară.
În acest context, deşi, în principiu, bonificaţia oferită contribuabililor buni platnici poate fi o măsură binevenită, ne întrebăm dacă este oportună şi nu ar avea efect de bumerang. Cât priveşte întrebarea din titlul acestui articol, cred că fiecare poate trage concluziile în funcţie de propria situaţie, însă per ansamblu astfel de măsuri de iertare de datorii ar trebui să fie excepţii bine justificate.
