Opinii

Opinie Daniel Dăianu, BNR. Şocurile şi piaţa muncii în UE: o miopie analitică

Opinie Daniel Dăianu, BNR. Şocurile şi piaţa muncii...

Autor: Daniel Daianu

05.03.2019, 14:28 545

Media prezinta date privind emigratia puternica mod recurent. Profesorul Vasile Ghetau, de la Centrul de Demografie al Academiei Romane, si alti specialisti probeaza acest fenomen de mai multi ani. Dar nu numai Romania cunoaste plecare masiva de populatie. Tarile Baltice, Polonia, Bulgaria, Slovacia, au suferit si ele o hemoragie de capital uman de-a dreptul atipica pentru perioada de pace (peste 15% din populatia activa in Letonia si Lituania –conform date ale ONU, ale Eurostat, etc). Dar nu fenomenul in sine m-a indemnat sa astern cateva ganduri, ci un tip de analiza ce pare sa il subestimeze.

Cei care examineaza piata muncii in UE, mai ales in zona euro, pornesc de la urmatoarea ipoteza: cu cat pietele functioneaza mai bine, fara frictiuni majore, cu atat mai bine pentru acomodarea la socuri adverse; se invoca in acest sens importanta mobilitatii fortei de munca pentru o arie ce foloseste aceeasi moneda, cum este zona euro (ZE). La baza acestei abordari sta conceptul de “arie monetara optima” (optimum currency area). Analize ce pun in contrast zona euro cu economia americana arata ca mobilitatea fortei de munca in Europa este mult inferioara. Potrivit unor analize, elasticitatea medie a evolutiei populatiei la socuri pe piata muncii este estimata la 0,2 in zona euro fata de 0,8 in SUA; adica, la un soc ce ar reduce nivelul de utilizare a fortei de munca cu 10%, numai 2% din populatie ar pleca din regiunea (tara) afectata (ar cauta loc de munca in alta parte), in timp ce in SUA coeficientul de elasticitate ar fi considerabil superior, 0,8 (G.Basso, F.D”Amuri, G.Perri, “Labour mobility and adjustments to shocks in the euro area: the role of immigrants”, NBER Working Paper, 25091, 2018 si VoxEu, 13 Febr, 2019).

Dar ce se intampla cand socurile sunt foarte puternice? Daca analiza evocata mai sus este plauzibila pentru socuri ai zice “normale”, evenimente extreme, precum crize de anvergura Marii Recesiuni (criza financiara din deceniul trecut) obliga la alta interpretare, in opinia mea. Irlanda si Grecia, de exemplu, au suferit o emigratie puternica dupa 2008 –ceea ce nu mai intra in canoanele si mesajul analizei mentionate mai sus; apare aici un tip de miopie analitica. Acelasi lucru se poate spune si despre exodul de populatie din tarile baltice dupa 2008, pe fondul programelor de mare austeritate (“Europe’s depopulation time bomb”, Bloomberg, 20 aprilie 2018).

Insa pentru Europa centrala si de Rasarit emigrarea masiva este de pus intr-o perspectiva ce trece de functionarea zonei euro, de impactul crizei financiare si raspunsuri diferite ale economiilor la socuri (din Germania si Olanda nu s-a emigrat cum s-a intamplat in Irlanda, sau Grecia). Cand diferentialele de salarii sunt foarte mari, inclinatia de a merge la munca in afara tarii, de a emigra pentru a castiga mai bine, este o motivatie puternica. Tarile intrate dupa 2004 in UE au recuperat mult din decalaje masurate ca PIB/loc. La paritatea puterii de cumparare Cehia este acum nu departe de media ZE, Polonia si Ungaria sunt la cca 75%, etc. Romania a ajuns la putin sub 60% din media ZE. Dar ani de-a randul diferentele de salarii considerabile au operat ca un magnet si actiunea nu s-a epuizat. In plus veniturile nu exprima cu fidelitate calitatea vietii si intervine si problema distributionala. Ca exista fluxuri de revenire acasa nu modifica balanta migratiei in ansamblu.

Citiţi continuarea pe Opiniibnr.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO