Cu toate că acordarea ultimei tranşe de împrumut de la FMI va fide folos, România tot va trebui să găsească resurse financiaresuplimentare până în toamna anului 2011 pentru a repune economia pepicioare. O modalitate de a face acest lucru ar fi emiterea deobligaţiuni "exchangeable" (fiind diferite de obligaţiunileconvertibile, fiindcă statul român ar emite aceste obligaţiuni şinu societăţile în care statul deţine o participare) pentruacţiunile deţinute de statul român în diverse companii cum ar fi:Transgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, AeroporturileInternaţionale Henri Coandă şi Bucureşti Băneasa, Alro Slatina,Transelectrica Bucureşti, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord,Complexurile Energetice Turceni / Craiova / Rovinari, Oltchim, OilTerminal, Petrom, Poşta Română, CFR Marfă etc. Acestea sunt doarcâteva dintre companiile importante în care statul român încă maideţine acţiuni şi care prezintă un interes deosebit pentruaşa-zişii investitorii străini instituţionali. Avantajul principalal obligaţiunilor exchangeable este acela că statul român ar puteastrânge fonduri într-un timp relativ scurt (până la sfârşitul verii2011), păstrându-şi în acelaşi timp participarea în cadrul acestorcompanii (care, după părerea mea, ar trebui menţinut pe termen câtmai lung, întrucât aceste companii ar putea fi o sursăconsiderabilă de venit în viitor). Pe scurt, statul ar primi suma Xdin vânzarea acestor obligaţiuni exchangeable după emitere, iarpentru o perioadă de 5 ani (această perioadă putând fi mai lungăsau mai scurtă) statul şi-ar putea exercita opţiunea de a lecumpăra înapoi (la preţul X plus dobânda acumulată). Iar dacăstatul nu le recumpără, atunci cumpărătorii vor avea dreptul să leschimbe cu acţiunile deţinute de stat la companiilerespective.
Acesta nu este un mecanism complicat, şi cu atât mai important estefaptul că el a fost practicat cu privire la numeroase companii dinstatele membre ale Uniunii Europene (UE). De exemplu, în 1998 BancaEuropeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a emis primeleobligaţiuni exchangeable pentru o companie care activează înregiunea Europei Centrale şi de Est, fapt care a dus la strângereaa 100 de milioane de dolari de către compania maghiară detelecomunicaţii MATAV. Mai recent, această metodă a fost aplicatăîn 2004 şi în 2009, tot în Ungaria, cu privire la companiafarmaceutică Gedeon Richter, în 2009 statul maghiar strângândastfel aproximativ 833 de milioane de euro.
Principalul avantaj al emiterii de obligaţiuni exchangeable esteacela că România ar putea atrage miliarde de euro în următoarele 12- 14 luni, păstrându-şi în acelaşi timp participarea în numeroasecompanii de importanţă strategică. Cu atât mai important estefaptul că acele companii la care statul încă mai este acţionarmajoritar ar putea fi "privatizate" până la mijlocul anului 2011,chiar dacă statul român nu ar mai fi obligat să-şi vândă propriileacţiuni. Subliniez încă o dată faptul că această metodă a fostfolosită deja în câteva state membre ale UE, fiind astfel o soluţiereală şi concretă şi nu numai o posibilitatea teoretică.
Astfel, dacă statul român se gândeşte serios la demararea unorproiecte majore de infrastructură şi la finalizarea unei reţele deautostrăzi de bază în următorii 3 - 5 ani (de ex. autostradaTransilvaniei, autostrada Bucureşti - Braşov şi Coridorul EuropeanIV de la Nădlac la Constanţa), precum şi la reabilitarea reţelei despitale (având în vedere faptul că din 1989 nu s-a mai construitniciun spital de stat important) şi a altor proiecte majore deinfrastructură (de ex. reactoarele nucleare de la Cernavodă etc.),fondurile strânse din emiterea obligaţiunilor exchangeable până întoamna anului 2011 ar putea fi folosite ca sursă de cofinanţare astatului român astfel încât fondurile UE disponibile în prezent săpoată fi într-adevăr accesate de România.
Ca plan de derulare, guvernul actual (sau guvernul viitor, dacă osă fie o remaniere până la sfârşitul acestui an) ar trebui săorganizeze în toamna acestui an prin intermediul ministerelorcompetente, licitaţii publice pentru a selecta cel puţin trei băncipentru investiţii majore şi firme internaţionale de avocatură cuvastă experienţă în emiterea de obligaţiuni exchangeable (care larândul lor cu siguranţă ar sub-contracta unor bănci şi firme deavocatură locale, asigurând astfel un transfer important deknow-how), selecţia putând fi finalizată până la sfârşitul acestuian. Acest lucru ar însemna ca în intervalul ianuarie - aprilie2011, toate formalităţile necesare pentru emiteri de obligaţiuniexchangeable ar fi finalizate, iar emiterile propriu-zise ar puteaavea loc în perioada mai - iunie 2011. Astfel, până în august sauseptembrie 2011, statul român ar putea să înceapă să asigure parteade co-finanţare cu aceste miliarde de euro la proiecte majore deinfrastructură. De asemenea, foarte important este ca simultan cuprocedurile de emitere a obligaţiunilor exchangeable să seorganizeze şi să se finalizeze şi licitaţii publice pentruproiectele majore de infrastructură până în luna august /septembrie 2011. Acest lucru este fezabil, făcând astfel posibilăderularea concretă a acestor proiecte majore în toamna anului 2011,ceea ce ar genera un impact pozitiv imediat asupra economieiromâne.
Daniel F. Vişoiu este partener în cadrul casei deavocatură Biriş Goran şi membru al Baroului din Florida, StateleUnite ale Americii. A scris prezentul articol cu asistenţa DianeiZamfir, avocat asociat în cadrul firmei Biriş GoranSCPA
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
