Ultimele zile au confirmat decizia autorităţilor de a menţine2015 ca ţintă pentru aderarea României la zona euro. Sprijinulunanim pentru îndeplinirea acestui obiectiv de către guvern, BNR şiPresedinţie constituie un semnal important vis-à-vis deangajamentul factorilor de răspundere. Această decizie ridică însădouă probleme majore. Prima vizează logica argumentelor adusepentru menţinerea acestei date. A doua se referă la aspecteletehnice pe care economia României ar trebui să le îndeplinească înorizontul de timp rămas.
Argumentul principal în păstrarea ţintei 2015 este acela alexistenţei unei ancore nominale care ar avea rolul de a menţinepresiunea asupra decidenţilor clasei politice în vedereacontinuării reformelor structurale. Însă această logică a devenitperimată în momentul în care România a semnat Europactul, în lunamartie a acestui an. Cerinţele acestuia sunt mult mai stringente şidetaliază o multitudine de alte aspecte ale guvernanţei economice.Europactul impune implementarea unor reforme, iar progresele vor fimăsurabile prin utilizarea unor seturi de indicatori economici. Înfapt, o parte a criteriilor de la Maastricht de adoptare a euro adevenit acum un subset al Europactului. Politica fiscală va ficonstrânsă prin lege (sau Constituţie) să opereze cu limitelesuperioare de 3% din PIB pentru deficitul bugetar şi 60% din PIBpentru datoria publică - o "întărire" a criteriilor Pactului deStabilitate şi Creştere Economică. Obligativitatea respectăriiacestor condiţii răspunde în fapt şi îngrijorării legate dedisciplina cheltuielilor bugetare. În al doilea rând, motivaţiaalegerii ţintei 2015 nu a fost solid fundamentată economic nicimăcar în momentul propunerii ei iniţiale. Perpetuarea acestei stăride fapt este îngrijorătoare prin prisma ponderii pe careangajamentul politic îl are în ecuaţia adoptării euro. În altreilea rând, forţa de mobilizare a partidelor politice pentruatingerea obiectivului de aderare la zona monetară este mult maislabă acum decât a fost în momentul integrării în UE. Nu numai căbeneficiile şi costurile celor două decizii sunt radical diferite,dar, aşa cum o demonstrează experienţa ultimilor ani, şidisponibilitatea partidelor la un dialog care să ţină cont derealitatea economică este mai redusă.
Din punct de vedere tehnic, aderarea la zona euro impune osuprapunere, ex ante, a nivelului ratei dobânzii de politicămonetară între BNR şi BCE. Date fiind deficienţele structuraleexistente în economie, convergenţa între cele două rate de politicămonetară pe orizontul anului 2015 are o probabilitate extrem deredusă să se concretizeze. Aceasta deoarece diferenţialulcomponentei permanente a inflaţiei între zona euro şi România vacontinua să existe atâta timp cât rigidităţile structurale vorpersista în economie. Or, tocmai îndepătarea acestor rigidităţieste un proces care necesită timp, atât din cauza impedimentuluigenerat de puterea de cumpărare scăzută a populaţiei, cât şi dincauza nivelului redus al competiţiei în diverse sectoare aleeconomiei. Preţurile administrate reprezintă mai mult de o cincimedin ponderea preţurilor coşului de consum. Eliminarea unora dintreacestea va trebui să progreseze în mod necesar gradual (de exemplupreţul gazelor naturale) şi astfel acest proces poate dura ani dezile. Pe lângă aceste aspecte, există discrepanţe mari şi în ceeace priveşte alţi factori relevanţi cum ar fi gradul de sincronizareal ciclurilor economice între România şi restul ţărilor din zonaeuro (în special Franţa şi Germania, a căror situaţie economicăinfluenţează în mare măsură cursul politicii monetare a BCE),adâncimea financiară, operaţionalitatea mecanismelor alternative deajustare economică în faţa şocurilor sau eficienţa canalului detransmitere a politicii monetare în economie.
Gradul ridicat de euroizare a economiei României este adeseoriinvocat ca un argument pentru adoptarea cât mai rapidă a euro. Esteadevărat că unele preţuri şi salarii sunt indexate la euro, însămulte nu sunt. Astfel, fluctuaţiile în rata de schimb permitajustări relative de preţuri precum şi variaţii în puterea decumpărare. Chiar şi în situaţia curentă în care puţin pestejumătate din economia Romaniei este euroizată, flexibilitatea rateide schimb joacă un rol determinant în mecanismul ajustării laşocuri. O depreciere a leului poate induce o creştere temporară acompetitivităţii, cum a fost de exemplu cazul producţieiindustriale în lunile recente.
Criza curentă ar fi fost o foarte bună oportunitate pentrureevaluarea ţintei de aderare la zona euro. Opţiunea adoptăriimonedei euro ar fi trebuit lăsată deschisă pentru momentul în careeconomia ar fi fost pregătită pentru asta. Autorităţile nu ar fidus lipsă de ţinte mobilizatoare, acestea puteau fi uşoridentificate în reperele Europactului, de exemplu. Aşa cum seprezintă economia României astăzi, ţinta 2015 nu este credibilă.Timpul necesar pentru atingerea unui nivel satisfăcător alconvergenţei nominale şi reale cu media ţărilor zonei euro estemult mai îndelungat.
Laurian Lungu este Managing Partner,Macroanalitica
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
