Opinii

Opinie de Mădălin Niculeasa: România ignoră dezbaterea europeană cu privire la TVAMădălin Niculeasa

Opinie de Mădălin Niculeasa: România ignoră dezbaterea europeană cu privire la TVAMădălin Niculeasa

Autor: Madalin Niculeasa

08.05.2011, 23:37 155

Începând cu domeniul literar unde se constată că autorii românisunt în contratimp cu încadrarea în anumite tipare literare - însensul că se manifestă prea târziu faţă de respectivul curentliterar - şi terminând cu contemporaneitatea crizei financiare saueconomice manifestate în Europa Occidentală, vom constata că existăun talent înnăscut al acestor meleaguri de a decala convieţuirea întimp real cu marile evenimente sau dezbateri.

Această trăsătură se manifestă şi la bune, şi la rele, adicăsuntem discontinui temporal atât la evenimentele şi dezbaterileunde construim, cât şi la cele în care efectele negative suntpreponderente. Vedeţi înregimentarea literară a lui Eminescu,Călinescu, Bacovia, respectiv efectele crizei economice şi momentulfinalizării acesteia în România.
Presupun că fiecare specialist, pe palierul lui de competenţă,poate explica acest refuz de contemporaneitate, identificând atâtmotive şi raţiuni subiective, cât şi raţiuni obiective. În ceea cemă priveşte, asumând complexitatea acestui fenomen, consider căexistă puternice argumente subiective care ne îmbie spre un astfelde comportament, unul dintre acestea find educţia şi informaţia.Dacă atunci când vorbeam despre consumator spuneam că acestatrebuie să înţeleagă că până la un anumit nivel, determinat numatematic, are obligaţia de a se informa, cultiva şi educa, acelaşilucru putem spune şi cu privire la discontinuitatea noastră înabordarea fenomenelor, în sensul că înclinaţia spre educaţie,dorinţa de a primi informaţii brute şi nu neapărat prelucrate,plăcerea de a participa la dezbateri cu responsabilitate şi cel maiimportant cu argumente, pot fi elemente care să restrângă decalajulabordărilor şi dezbaterilor temporale dintre noi şi occident.
Lipsa dezbaterii cu argumente şi chiar lipsa înclinaţiei spredezbatere se manifestă cred în toate domeniile de activitate. Cânderam copil obişnuiam să lovesc o minge de fotbal la perete; mediuldezbateriilor din ţara noastră este identic cu lovitul mingii laperete, în sensul că ideea se întoarce la tine exact aşa cum aitrimis-o. De aici şi aproximarea şi ignorarea evenimentelor cuadevărat de discutat. Zeiţa Eris era identificată ca fiind zeiţadiscordiei; Schopenhauer plecând de la nevoia de a convinge şi nuneapărat de a spune adevărul, cum considera Aristotel, aidentificat dialectica eristică, adică acea dezbatere cu argumentemenită să convingă. Socrate, atunci când s-a întors din Agora, afost întrebat de un prieten ce a văzut acolo, răspunzând că a văzutmulţi oameni, dar puţini cetăţeni. Discordia cu argumente asigurăcontemporaneitatea abordărilor individuale şi naţionale cu celeglobale sau regionale. Contemporaneitatea cu evenimentele şidiscuţia cu argumente face diferenţa dintre un om şi un cetăţean,dintre un consumator educat şi un consumator pasiv care are nevoiede protecţie exterioară sieşi în tot ceea ce face. Destul cufilosofia.
Un exemplu de fugă de contemporaneitate este poziţia noastrăfaţă de dorinţa Comisiei Europene de a modifica regimul defuncţionare a Taxei pe Valoarea Adăugată, atât în ceea ce priveştemecanismele, cât şi procedura administrativă. Plecând de la orealitate matematică conform căreia în 2008 valoarea TVA colectatăde statele membre a fost în jur de 862 mld. euro, iar diferenţadintre valoarea colectată şi valoarea care ar fi trebuit să fiecolectată a fost de 12% chiar şi 20% pentru unele state membre(adică 118,8 mld. euro nu au fost colectate), organul executiv alUniunii Europene a considerat că este imperativă modificareaprocedurilor administrative şi funcţionale ale acestuiimpozit.
La nivel individual, România are aceleaşi probleme încondiţiile în care, cel puţin la nivel declarativ, există diferenţeîntre ceea ce este şi ceea ce ar fi trebuit să fie, din punctul devedere al valorii facturilor de TVA. Ce a făcut România în acestsens? Nu am cunoştinţă despre vreo măsură conceptuală menită săreducă această diferenţă. Nu mă refer la înmulţirea controalelorfiscale şi la abordările pur formale şi necoroborate aleinspectorilor fiscali, acestea fiind oricum de nivelul firescului,ci mă refer la măsuri menite să construiască un sistem nebirocraticşi funcţional, nu numai pentru organele fiscale, ci şi pentrucontribuabil.
Ştim să dăm cu biciul, considerând că toţi contribuabilii suntcel puţin infractori întrucât au procedat altfel decât fiscul estedispus să înţeleagă, să fim formalişti şi birocraţi considerând căfondul şi realitatea tranzacţiei rezultă doar din aspecte formale,dar nu ştim să fim responsabili înţelegând că un contribuabilrespectat înseamnă un contribuabil în plus la bugetul de stat, nuştim să fim substanţiali înconjurându-ne în acelaşi timp de formeşi birocraţii pentru a înţelege că fondul tranzacţiei determinăforma acesteia şi nu invers, după cum nu ştim să construim unsistem pentru un parteneriat strategic şi de lungă durată cucontribuabilii, înţelegând astfel că există o relaţie de colaborareşi nu de subordonare între cei doi actori ai pieţei fiscale.
Aceste abordări unilaterale, doar pentru interesul Statului,sunt de domeniul trecutului în lumea occidentală, în condiţiile încare organele cu atribuţii în desenarea sistemului fiscal sepreocupă în egală măsură de creşterea veniturilor bugetare dar şide fericirea celui care contribuie, a contribuabilului. În acestsens, Comisia Europeană înţelegând şi asumând faptul că sarcinaadministrativă în materia taxei pe valoare adăugată şi taxelor îngeneral trebuie să fie suportată în egală măsură de contribuabil şiorganele fiscale propune diferite modele de funcţionare a TVA,printre care merită menţionate sistemele în care declaraţiilefiscale sunt depuse de organele fiscale în baza informaţiilortransmise în timp real de către contribuabil, cele în care existăun cont bancar controlat de către organele fiscale unde sedecontează în termeni reali tranzacţiile cu TVA, sau sistemul încare există un cont colector deschis la nivelul trezoreriei princare sunt colectate şi deduse sumele aferente taxei pe valoareadăugată. Toate cele 14 modele de funcţionare a TVA au în vederedegrevarea administrativă a contribuabilului de birocraţia aferentăcolectării TVA.
Taxa pe valoare adăugată are la bază un sistem tranzitoriuimpus de către Uniunea Europeană de la început şi până în prezent,sistem care permite diverse derogări pentru fiecare Stat Membru. Lanivel substanţial, pentru a oferi consistenţă administrativă şipredictibilitate legislativă (se are în vedere un orizont de timpcuprins între 2011 - 2038) se doreşte definitivarea sistemuluicomun al taxei pe valoare adăugată prin trecerea de la sistemultranzitoriu la un sistem definitiv, sens în care se propuneschimbarea locului de impunere din ţara de destinaţie în ţara deorigine, adică locul de unde pleacă bunurile sau de unde seprestează serviciile după cum se doreşte o armonizare mai strânsăîn ceea ce priveşte ratele de TVA.
Şi? Poate fi şi aceasta o abordare, însă substanţialitateapropunerilor europene vor produce atât de multe consecinţerespectiv vor provoca atât de multe dezbateri politice, juridice şieconomice încât cel mai bine ar fi să încercăm să participăm la eledecât să aşteptăm ca mielul la tăiere. Nu ştiu dacă putem influenţaîn vreun fel această propunere de direcţie, însă cu siguranţă putemasuma şi asimila atât de multe informaţii din tot ceea ce înseamnăaceastă propunere încât nu vom fi surprinşi la nivel de stat sau lanivel individual de ceea ce urmează să se întâmple.
Din 1967, data introducerii Taxei pe valoare adăugată înUniunea Europeană şi până în prezent acest impozit a evoluatsubstanţial şi procedural în etape, atât datorită concesiilorpolitice realizate la acest nivel cât şi datorită acumulărilor deînţelegere; taxa pe valoare adăugată intră într-o nouă etapă, aceeaîn care toate elementele au fost identificate urmând ca acestea săfie aşaezate astfel încât funcţionarea acesteia să profite atâtcontribuabilului cât şi statelor membre. Nuanţarea şi rotunjireasistemului de funcţionare a taxei pe valoare adăugată va fi luptade idei care va anima următorii ani, la toate nivelurile dediscuţie. Ţelul asumat de Comisia Europeană poate fi câştigat doarcu multă voinţă politică şi cu la fel de multe concesii politice;juridic şi economic lucrurile au evoluat atât de mult încât auajuns să se reflecte unul pe celălalt. Rămâne de văzut în ce măsurămediul politic este pregătit să recunoască înţelegerea stabilită deplanul economic şi cel juridic. Pentru aceasta, este nevoie dedezbatere şi dihonie, de argumente şi de responsabilitate. Vomvedea cât de unită este Europa în faţa acestei dezbateri, carereprezintă cu adevărat mărul discordiei.
Mădălin Niculeasa este partener la casa de avocaturăNestor Nestor Diculescu Kingston Petersen

AFACERI DE LA ZERO