• Leu / EUR4.9469
  • Leu / GBP5.8072
  • Leu / USD4.7475
Opinii

Opinie Doru Lionăchescu: Business şi geopolitică

Opinie Doru Lionăchescu: Business şi geopolitică

Autor: Doru Lionachescu

12.12.2010, 23:58 39

Un prieten gazetar m-a dojenit cordial deunăzi, reproşându-mi căfirmele cu capital românesc nu se extind în regiune. Subtextulreproşului era că antreprenorii români nu au anvergura, viziunea şiperseverenţa altora, bunăoară a polonezilor sau, până de curând, agrecilor, şi că "vezi, Doamne", capitalul românesc nu reuşeşte săiasă din provincialismul buticăresc al anilor 90.

Deşi înţeleg şi uneori împărtăşesc această frustrare a multorconaţionali, reproşul bine intenţionat al prietenului ziaristmerită o analiză mai atentă, dincolo de dorinţa noastră firească dea face din Bucureşti ceea ce nu a fost niciodată: centrul debusiness al Europei de Sud-Est. Cât de realistă e o asemeneaposibilitate? Merită să dezbatem măcar ideea sau ne mulţumim, caromâni, să ne acceptăm condiţia standard "ingrată, dar foartecomodă" de soldaţi ai altora?!

Înainte de a argumenta răspunsul la întrebările de mai sus, sardirect la concluzie: eu cred că România poate deveni "hub"-ulregional de business al Balcanilor de Nord, inclusiv Moldova,într-o anumită conjunctură geopolitică şi cu condiţia deschideriiunor aliniamente strategice noi, radical diferite de cele exersateîn prezent de România.

Raţionamentul meu pleacă de la situaţia de fapt a capitaluluiromânesc astăzi, la mai bine de doi ani de criză profundă,exacerbată de zig-zaguri politice uluitoare. Cu mici excepţii,perioada de 3-4 ani de creştere economică robustă a Românieiînainte de 2008 a fost total insuficientă pentru consolidareacapitalului românesc. Aşa se face că imediat după declanşareacrizei, cu largul sprijin al sistemului bancar, companiilorromâneşti li s-a evaporat şi puţinul capital pe care îlagonisiseră: au urmat, într-o logică dramatică, dar firească,insolvenţe, falimente sau, în cel mai bun caz, supravieţuireaafacerii de la o zi la alta. Îndrăznesc să spun că astăzi, înaintecu cel puţin 12 luni de revenirea creşterii economice, sectorulprivat românesc se zbate, pe ansamblu, într-o zonă de capitalizarenegativă, cu perspective certe de insolvabilitate. Şi cum onenorocire nu vine niciodată singură, guvernul (aşa-zis de dreapta)perseverează în agresiunea fiscală sistematică a capitaluluiprivat, prăvălind peste aceste măsuri care mai de care maitrăsnite, al căror singur obiectiv este să peticească de pe o zi pealta un buget structural nesustenabil, fără a lovi cumva intereselebirocraţiei de stat şi ale votanţilor pauperi.

Sugrumăm deci clasa cea mai vibrantă a naţiei române şi singuraei şansă de prosperitate - întreprinzătorii, micii capitalişti,oamenii cu ceva stare, investitorii, frumoşii nebuni care îşi asumăriscul eşecului - pentru a cocoloşi asistatul clientelar şi pentrua acoperi risipa îngrozitoare a banului public.

Poate în aceste condiţii să aspire capitalul românesc lastatutul de jucător regional, similar celui pe care prieteniipolonezi asudă din greu acum să şi-l atribuie pentru zona EuropeiCentrale? Răspunsul meu este NU şi DA!

NU, dacă vom continua să cântăm monocord aria fonduriloreuropene drept unica soluţie de recapitalizare a economieiromâneşti. O spun din nou răspicat: fondurile europene sunt în bunămăsură o iluzie! Nu în sensul că alocarea lor contabilă pentruRomânia nu ar exista la Bruxelles, ci din perspectiva realistă aincapacităţii noastre - dovedită cu asupra de măsură - de a leatrage!

Fondurile UE rămân, la patru ani de la aderare, o himeră pentruRomânia, şi nu am niciun indiciu că ar putea juca, realist, alt roldecât marginal în revenirea noastră economică în anii următori.Asta nu înseamnă desigur că nu ar trebui făcute eforturi pentruatragerea lor - orice euro, orice dolar la cost rezonabil înseamnăaer pentru România.

Soluţia repoziţionării noastre ca jucător regional în sud-estulEuropei poate fi însă o redesenare a opţiunilor strategice aleRomâniei - în paralel cu angajamentele actuale derivate dinstatutul de membru UE. România trebuie să se orienteze viguroscătre viitoarele mari puteri economice mondiale şi regionale, alecăror interese se suprapun cu cele ale României: cu prioritateTurcia şi China.

În relaţia cu China cu precădere, o ţară pe care noi o neglijămcu dezinvoltură inconştientă, România se poate poziţiona ca centruregional sud-est european. Republica Chineză - un gigantdemografico-economic capabil să producă lunar excedente comercialede peste 20 miliarde de euro şi care stă pe un munte de rezervevalutare de ordinul miilor de miliarde de dolari - a avut până în1989 relaţii speciale cu România - iar chinezii nu uită lucrulacesta! Inconştienţa noastră, fudulia euro-atlantică, îngustimea degândire şi lipsa viziunii geostrategice ne-au făcut să-i neglijăm,în timp ce tot restul lumii e în pelerinaj zilnic la Beijing deunde se întorc cu aranjamente de cliring bilateral şi cu contractede zeci de miliarde de dolari.

Ce a făcut România între timp? Într-un gest de impoliteţe greuscuzabil, am anulat până şi singura cursa Tarom către China, pemotive de eficientizare a activităţii. Mai bine să piardă companiaaeriană naţională câteva zeci de milioane de euro anual survolândgraţios destinaţii europene bătute de toţi operatorii, de ce săavem măcar un avantaj strategic din pierderea asta?!

În condiţiile în care capitalul chinez începe să primescăacordul conducerii politice de a se extinde în străinătate, Românias-ar putea poziţiona drept partener favorit pentru Europa deSud-Est; pentru a nu rata şi această şansă e nevoie însă de o muncătitanică de recuperare a decalajului relaţional, în primul rândprintr-un amplu efort politic la nivel de vârf. E nevoie în paralelşi de eforturi conjugate la nivel privat, pe care unii dintre noideja le facem de ceva vreme.

Dacă reuşim să convingem China că România poate fi poartanaturală de intrare a capitalului chinez nu numai în Balcani, cişi în UE, dar mai ales în Asia Centrală (via Marea Neagră) - o zonăcrucială pentru Republica Chineză - companiile româneşti vor avea oşansă de a deveni jucători regionali. Altfel, singur pe lume,decapitalizat, deznădăjduit şi agresat politic şi fiscal în fiecarezi, capitalistul român fie se va întoarce forţat la statutul debuticar provincial, fie va deveni în scurtă vreme o specie pe calede dispariţie.

Doru Lionăchescu este partener principal al casei deinvestiţii Capital Partners

AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - ieri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9469
Diferență: 0,0222
Ieri: 4.9458
Azi: 4.7475
Diferență: -0,3526
Ieri: 4.7643
Azi: 5.8072
Diferență: 0,062
Ieri: 5.8036
Azi: 4.7246
Diferență: -0,7374
Ieri: 4.7597