Dezbaterea în jurul modificării Codului muncii a involuat rapidde la propunerile lăudabile, concrete şi de bună credinţă făcute deConsiliul Investitorilor Străini la o bramburealămediatico-politică. Nu-i vorbă, n-ar fi prima dată când subiectecruciale pentru viitorul României sunt proiectate în derizoriu deabordarea amatoricească a guvernului, amplificată departi-pris-urile flagrante ale opinenţilor.
Mai surprinzător mi s-a părut însă alt fapt: absenţa dinpeisajul dezbaterii a celor care ar fi poate cei mai îndreptăţiţisă se bată pentru modificarea Codului: oamenii de afaceri şimanagerii cu adevărat importanţi ai României, nu cei"reprezentativi".
Am pus iniţial această absentă pe seama de-acum legendaruluidezinteres al capitalistului român pentru dezbaterea de substanţă.La o analiză mai atentă însă am realizat că alta este cauza:modificarea Codului muncii e un subiect care nu-i priveşte! Să măexplic.
Companiile private - mici sau mari, profitabile sauneprofitabile, româneşti sau străine - sunt, fiecare în parte,micro-cosmosuri ale meritocraţiei.
Într-o firmă privată te angajezi, munceşti, avansezi profesionalsau, în ultimă instanţă, pleci în funcţie de cât eşti de bun şi cevaloare adaugi firmei. Cei care îşi caută un job în sectorul privatsunt miezul dulce al oricărei societăţi, sunt oamenii care îşi iauviaţa în serios, care cred în valoarea muncii şi a performanţei,care au încredere în forţele proprii şi care nu se sperie nici decapitalism, nici de competiţie. Ei pun pe masa negocierii cuangajatorul privat o anumită etică a muncii care se subînţelege,dacă nu e acceptată chiar de la bun început. De aceea, atât pentruangajatul din sectorul privat, cât mai abitir pentru angajatorulprivat Codul muncii e mai degrabă o construcţie teoretico-sindicalăde a cărui existenţă sunt conştienţi şi pe care ştiu că trebuiesă-l respecte - dar care nu le influenţează nici viaţa, niciperformanţa firmei şi în niciun caz nu le reglementează adevăratelerelaţii în interiorul companiei.
Angajatul din sectorul privat nu se simte protejat de Codulmuncii, să fim serioşi! El se protejează singur prin ceea ce faceîn fiecare zi la locul de muncă şi prin libertatea pe care i-o dăcompetenţa de a-şi căuta cel mai bun job, de multe ori în afaraRomâniei. Cât le pasă de Codul muncii milioanelor de români plecaţila muncă prin lume? Sunt convins că mult mai puţin decât de faptulcă s-a terminat "Dansez pentru tine".
Carevasăzică în dezbaterea epopeică referitoare la modificareaCodului muncii sunt în fapt doar două părţi interesate direct şiimediat: angajatul la stat şi Guvernul - în tripla sa calitate deangajator, reprezentant al interesului public şi, tot mai des,legiuitor de ultimă instanţă.
Interesul în cauză al lefegiului la stat nu mai trebuieargumentat, o fac oricum prea mult sindicalişti care mai de caremai arţăgoşi. Apoi, dacă admitem că guvernul trebuie să fiereprezentantul interesului public, obligaţia sa de a promovaflexibilizarea pieţei muncii este indiscutabilă. Şansa Românieiîntr-o economie globală tot mai necruţătoare este să-şi prezervemăcar bruma de competitivitate pe care o mai are. Orice măsură careajută întronarea meritocraţiei şi în sectorul public trebuiepromovată fără ezitare, orice piedică în calea libereivascularizări a pieţei muncii trebuie eliminată fără a mai lungidiscuţiile.
Guvernul a primit pro bono de la reprezentanţii sectoruluiprivat deţinut de capital străin câteva sugestii de lubrifiere amecanismelor angajării. Dacă le consideră a fi în interesul public,executivul trebuie să le legifereze şi să le implementeze imediat,fără a se mai împiedica de obiecţiile previzibile ale "partenerilorsociali" vădit interesaţi în menţinerea statu quo-ului.
Modificarea Codului muncii nu e nicidecum o chestiune de viaţăsau de moarte pentru sectorul privat, aşa cum e prezentatăbombastic astăzi. Capitalul privat acceptă legislaţia muncii ca peun cost de a face business în România - acest cost poate fi maimare sau mai mic, ori poate ajunge prohibitiv astfel încât să-lîndemne pe patron să se relocheze în jurisdicţii mai prietenoasesau să alunece spre piaţa gri. O legislaţie a muncii stufoasă şine-echilibrată nu distruge sectorul privat, îi poate cel multdescuraja creşterea pe plan local, împingându-l spre alte zări.Capitalul nu ştie ce e patriotismul.
Flexibilizarea pieţei muncii este însă esenţială pentrurecalibrarea sectorului public românesc şi crucială pentrumenţinerea României pe radarele investitorilor fie ei locali saustrăini. În decizia de a promova modificarea curajoasă a Coduluimuncii guvernul ar trebui să privească cu atenţie la evenimenteledin Orientul Mijlociu.
Niciunul dintre cei 40 de milioane de tineri egipteni care audărâmat în 18 zile regimul Mubarak nu a ieşit în stradă pentru aprotesta că îl dă angajatorul prea uşor afară sau pentru că îl"tratează ca pe un sclav" - ca să folosesc terminologiaproletcultistă a unor sindicalişti români. Tinerii arabi şi-aucerut în stradă, printre altele, dreptul de a AVEA un loc de muncăşi au mers până acolo încât au dat jos un guvern incapabil săcreeze cadrul economic şi legislativ care să aducă suficienţiinvestitori creatori de joburi.
Modificarea Codului muncii trebuie să aibă în vedere mai cuseamă acest obiectiv de interes public: crearea de noi locuri demuncă în sectoare de viitor, cu valoare adaugată mare. La fel deimportant, modificarea trebuie să aspire că noul Cod să nu mai fieceea ce este în bună măsură acum: un Cod al muncii la privat, daral statului la stat.
Doru Lionăchescu este preşedinte al casei deinvestiţii şi consultanţă în fuziuni şi achiziţii CapitalPartners
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
