In cinci ani 2010-2016, cresterea anuala medie ponderata a productiei industriale in UE a avansat cu doar 5,5% avand mari variatii de la o industrie la alta. Cu varf de lance industriile automotive, farmaceutica si IT (nu este de mirare de altfel, inovatiile din cele trei industrii sunt la apogeu), UE pierde serios in crestere la capitolul industria bunurilor de larg consum (care dau cele mai multe job-uri si valoare adaugata) si energetica – ironic in cazul acesteia din urma, pentru ca declaratia fomarii unei federatii europene din 1950 urmarea sa puna in comun tocmai productia de carbune si otel a 6 tari.
Acest context de evidenta incetinire, daca urmarim ca referinta evolutia industriala globala ale marilor puteri industriale din afara Europei dar si a tarilor emergente, a facut ca statele membre ale Parlamentului European sa-si exprime suportul pentru o strategie industriala europeana prin concluziile Raportului Consiliului European care face apel la intarirea si modernizarea bazei industriale a UE (15 decembrie 2016) si prin Rezolutia Parlamentului European pentru o politica europeana de reindustrializare (5 octombrie 2016).
Tot atunci (2017), in acelasi context al incetinirii industriale, 125 de asociatii industriale de manufactura din domenii diverse, cu sediul in UE, care cuprind peste 25 de milioane de angajati si o cifra de afaceri de circa 1000 miliarde de Euro, fac un apel printr-o declaratie comuna pentru o strategie industriala mult mai ambitioasa decat pana in atunci, cu un orizont de timp pana in 2020.
Astfel, se mentioneaza in declaratie ca intre 2000 si 2014, cota de piata a industriei europene a scazut de la 18,8% la 15,3%, iar in perioada crizei si post-criza 2008-2014 s-au pierdut 3,5 milioane de slujbe din industrie, circa 10% din numarul angajatilor din unitatile de manufacturiere. In acelasi timp, politicienii marilor economii mondiale pun industria la varful agendei lor de dezvoltare. Strategia “Make in India” urmareste sa faca din tara urmatoarea destinatie de manufacturiere iar “Made in China 2025” urmareste sa transforme tara intr-o putere industriala preponderenta. Inutil de mentionat ca reprofilarea post alegeri a guvernului american catre “America First” are si va avea impact si asupra politicilor industriale
Documentul industriasilor europeni a fost atunci un semnal de alarma. La nici 2 luni de la Rezolutie si Raport, industria face deja apel la un Plan de Actiune? Asta pentru ca exista o ingrijorarea tot mai mare ca Bruxelles-ul, izolat in turnul de fildes, nu aude scrasnetul din dinti al oamenilor de afaceri care anticipeaza pierdere de teren in competitia mondiala. Scenariile de functionare a UE vor sfarsi prin a debarca politicile industriale la discretia / protectia tarilor membre care, indiferent cat de puternice ar fi, nu au cum sa faca fata la colosi industriali precum SUA, China si India, care au sprijinul propriilor politicieni. Si care vor face greseli de protectionism, rezultand in izolare.
In 2019 nu se poate spune ca Europa a invatat ceva in ultimii 2 ani, iar evolutiile, ingrijorarile si noile prioritati sociale si politice din Europa de Vest, precum si cele de autonomizare din Europa de Est fac productia industriala si mai vulnerabila, pentru ca aparent politicienii nu mai au pe agenda conceptele de “strategie industriala europeana” si de “politica europeana de reindustrializare”. Brexit-ul (daca se mai intampla), iesirea SUA din acordurile comerciale si vamale, shopping-ul agresiv al chinezilor, arabilor si indienilor de obiective industriale in toata Europa si controlul energetic de la rasarit, sunt tot atatea alte motive de ingrijorare ca manufactura va pleca cu totul din Europa, sau in cel mai bun caz, ca va fi controlata de altundeva.
Astfel ca, liderii europeni - ca o alternativa la ultrabirocratizare si pierderea de vreme cronica care a generat nu cu multa vreme in urma concepte gen “Europa cu ritmuri si intensitati diferite” – ar trebui dupa 60 de ani sa se intoarca la elementele de baza, si anume sa intareasca politicile comune de manufactura industriala, intr-o lume mult mai complicata.
Si iata cateva idei: politici comune de stimulare a exporturilor in tarile emergente; programe de fonduri europene pentru repatrierea unitatilor de productie industriala inapoi in Europa; fonduri agregate europene pentru rezolvarea problemelor fortei de munca industriala; finantare speciala pentru tarile UE care trec prin crize economice prin stimularea investitiilor in productia industriala.
Asadar, Europa, La Multi Ani! Propuneti o strategie industriala mult mai ambitioasa, alege intelept pe 26 mai si traieste la inaltimea asteptarilor lui Jean Monnet, care iti spunea “Fa-i pe oameni sa lucreze impreuna, arata-le ca dincolo de diferentele lor si barierele geografice exista un interes comun!”
