Pentru cei care vorbesc despre criza din prezent care trebuie vazuta ca oportunitate de dezvoltare prin inovare, crezand ca inovatia este sa comande online, comunice prin GoToMeeting si Zoom sau sa fabrice intr-un nou ambalaj.
Pentru cei care au impresia ca drumurile, scolile si spitalele se pot construi prin digitalizare masiva, si nu cu muncitori si echipamente.
Pentru cei care cred cu naivitate ca IT-ul si BPO-ul vor ramane in Romania pentru totdeauna, cand cresterea costurilor de personal din tara si Asia emergenta sunt pericole imediate (India produce 5 milioane de IT-isti anual).
Pentru cei carora le place sa mearga pe terase, dar nu realizeaza ca scaunul de sub ei, masa din fata lor si paharul din care beau bere sosesc toate din import.
Pentru toate clasamentele de afaceri din ziare si reviste, in care top 100 este populat in marea majoritate de companii importatoare.
Pentru toti comentatorii, analistii si lobby-istii care fac cercetari savante si comenteaza de pe margine PIB-uri imaginare, dar nu au pus piciorul in viata lor intr-o fabrica sa vada cu ce calificare si echipamente se lucreaza astazi.
Pentru parintii si bunicii nostri care mai traiesc, pensionari acum, care isi amintesc cu nostalgie cum au lucrat in fabrici si ca intr-un fel, era bine.
Pentru toti primarii care sunt pe pozitie de 2-3 mandate, dar n-au fost niciodata in vizita in fabrica din orasul sau satul lor.
Pentru noua generatie de rectori din universitati, care realizeaza cu ingrijorare ca produc creiere pentru export sau analfabeti functionali si ca multe catedre sunt sinecuri inutile, fara nici o legatura cu piata muncii.
Pentru directorii de fabrici, indiferent de capital, care orbiti de orgoliile pozitiilor se izoleaza in 1000 de asociatii, patronate, camere de comert, coalitii, forumuri, samd, in loc sa se puna de acord si sa formuleze o foaie de parcurs pentru industrializare pana in 2030.
Tuturor le reamintesc ca in spatele automotive, cel mai mare contributor la PIB, a stat un singur om pasionat, care s-a batut 20 de ani pentru ca industria de manufactura sa ramana in tara.
Daca doresc sa lase ceva in urma pana in 2030, industriasii din fabrici si uzine trebuie sa se gandeasca la aceasta mostenire, sa profite cu adevarat de oportunitatea crizei si sa se bata pentru a pune pe masa politicienilor unor plan strategic care sa faca din Romania un hub industrial in urmatorii 10 ani.
