Nu fac politica, nu sunt fan Rares Bogdan, nu ii suport pe cei care ridica osanale politicienilor punand astfel caramizi la temelia oligarhizarii.
Dar nu poti sa nu recunosti ca cele doua tirade ale lui Rares Bogdan, din 14 septembrie si 5 octombrie, sunt singurele discursuri istorice rostite de un roman in Parlamentul European. Probabil ca are o agenda personala (fiind politican, sigur are), poata ca isi rascumpara unele greseli sau poate l-a insarcinat cineva sa-l rosteasca. Sau poate ca i-a ajuns si lui cutitul la os, asa cum ne-a ajuns tuturor.
Indiferent de cauza care a generat demersul lui Rares Bogdan, am simtit vibratia de a fi european full-time, asa cum am simtit-o cand Donald Tusk a rostit discursul sau – in limba romana – in 2019, in fata Parlamentului, cand Romania a preluat Presedintia Consiliului Uniunii Europene.
Este foarte simplu. Fiecare luna in afara spatiului Schengen reprezinta milioane de Euro, mii de joburi si zeci de investitii pierdute de Romania in circuitul economic european, circuit care ne ocoleste, care in loc sa vina la Marea Neagra se duce in Marea Mediterana, Marea Manecii, Marea Nordului sau Marea Baltica. De aceea sunt tari membre ale Uniunii Europene care folosesc orice pretext ca sa ne tina afara din spatiul Schengen. Romania mai trebuie tinuta un pic in fata portilor, sursa de forta de munca, tinta de exporturi din tarile frati si surori din uniune si, mai nou, transee pe linia frontului.
Asadar, este foarte simplu. A nu ni se permite intrarea in spatiul Schengen este ca si cand ni s-ar aplica sanctiuni economice de o severitate nemaivazuta.
Sa nu facem greseli, Romania mai are mult de frecat la rufele murdare pe care familia europeana, pe buna dreptate, ii spune sa le spele. Dar pentru asta nu trebuie sa ni se aplice, in continuare, sanctiuni economice.
Intrarea Romaniei in spatiul Schengen reprezinta o victorie la fel de mare precum aderarea la Uniunea Europeana, in 2007. Nu trebuia ca cineva sa mai solicite un lucru pentru care am muncit, il asteptam de multi ani, il meritam cu prisosinta.
Sigur ca discursurile ar fi putut sa fie in nota obisnuita din ultimii 10 ani “Sarut mana, ne lasati va rugam frumos si pe noi in spatiul Schengen?”, astfel incat asa cum au fost au avut un puternic impact emotional asupra persoanelor obisnuite cu supusenia neconditionata. Discursurile pe noul ton, care vor ramane consemnate in cronicile Parlamentului European, ne demonstreaza ca, in ciuda convingerii generale, incep sa existe europarlamentari romani care atunci cand Uniunea Europeana ne comanda “Sariti!” in loc sa intrebe “Cat de sus?” intreaba “De ce?”. Poate vine si ziua cand o sa spuna “Nu sarim, nu este in interesul Romaniei!”.
As fi avut o satisfactie in plus daca Rares Bogdan ar fi rostit discursul in limba uneia dintre tarile care continua sa se lupte din rasputeri sa ne tina in afara spatiului Schengen.
