Mă întreb ce gândesc sutele de oameni de afaceri când se uita la scandalul mediatic cu ”consultanţii”, ”generalii” şi ”serviciile”, o poveste propagată pe toate canelele media, zi si noapte, cu totul întâmplător la competiţie cu întrecerea electorală - care a devenit oricum neinteresanta, este teribil de lipsita de vlagă, doar un campionat naţional de sondaje.
De fapt pentru mediul de afaceri nu exista nici o îndoiala că povestea este adevărata într-o proporţie însemnată şi că este foarte posibil ca vieţi, cariere, destine sau afaceri să fi fost spulberate. Pentru că orice om de afaceri, în cariera lui, a fost pus in faţa unei situaţii similare şi a trebuit sa ia o decizie.
In industria farmaceutică, undeva in perioada 2010-2017, existau 3-4 companii notorii de ”consultanţă”, la care toată industria era trimisa sau mergea din proprie iniţiativa dacă avea vreo problemă – erau zeii ”consultanţei” în medicamente. Vrei să obţii mai repede o autorizare, vrei un medicament pe lista de compensate, vrei un preţ mai bun, vrei să ţi se reducă infama taxa clawback? Sau mergi mai departe chiar, vrei să schimbi metodologia de calcul a preţurilor, să schimbi metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale, să schimbi metodologia infamei taxe ”clawback”? Du-te la cei 3-4 ”consultanţi”, ei te rezolvă - echipe competente, birouri primitoare, contracte profesioniste, tranzacţii bancare transparente, lideri carismatici care au lucrat sau aveau experienţa în industrie. Ştiau pe toţi parlamentarii conectaţi cu sistemul sanitar, pe toţi responsabilii înalţi din Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Finanţe, Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Medicamentului (te convingeau că de fapt ei i-au pus acolo), iţi explicau că problema ta este complicată şi că este bine că te-ai dus la ei, că eforturile lor sunt în ultimă instanţă pentru ca pacienţii sa aibă acces la tratamente bune. Şi că este absolut necesară organizarea unui eveniment public sau a unei dezbateri televizate cu participarea tuturor ”stakeholderilor”. Şi plăteai ce ţi se cerea, ajunseseşi la asemenea disperare încât plăteai. Poate că unii membrii ai industriei au obţinut prin cei 3-4 ”consultanţi” ceea ce îşi doreau, poate alţii nu. Dar toţi cei care se duceau la ei pentru ”consultanţa” ştiau că se duc la nişte traficanţi de influenţă. Şi toţi ştiau sau bănuiau unde se vor duce banii.
Lucrurile s-au schimbat mult după 2015 în industrie, reglementările au devenit extrem de stricte, instituţiile statului mai etanşe, Consiliul Concurenţei a început o serie de investigaţii, industria s-a organizat în asociaţii care îşi derulau proiectele fără a mai apela la ”consultanţi”. Astfel încât cei 3-4 ”consultanţi”, posesori ai unor instincte formidabile, s-au retras onorabil din ”consultanţa” pentru industria farmaceutica, s-au orientat spre alte sectoare economice, s-au internaţionalizat, unii au părăsit cu totul România.
A fost cea mai neagră perioadă din istoria industriei, începuseră să dispară medicamente din piaţa, nu intrau în uz nici un fel de medicamente inovative, nu se construiau fabrici noi în România, în vreme ce în Polonia, Ungaria si Cehia industria devenea tot mai puternica. România este azi la coada unei lungi liste de clasamente de sănătate şi din cauza interferentei acestor 3-4 ”consultanţi”.
Tot mediul de afaceri ştie că aceasta casta a ”consultanţilor” a existat (mai exista?) în toate sectoarele economice şi că foarte mulţi oameni de afaceri au apelat la ea, se duceau pentru ”consultanţă” deşi ştiau exact că vor risca să intre, într-un fel sau altul, într-un joc foarte periculos ca parteneri ai traficanţilor de influenţă.
Oamenii de afaceri care s-au dus la ”consultanţi” deşi ştiau că aceştia sunt traficanţi de influenţă şi au intrat in necazuri nu merită compătimirea nimănui.
