Parisul, capitala iubirii, capitala culturii, capitala bucătăriei şi, desigur, să nu uităm, capitala celor mai puternice grupuri internaţionale din mâncare, chimie, energie şi apărare, care fac din Franţa a doua mare putere economică din uniune după PIB şi a şaptea din lume – cu toate că este clasată doar pe locul 23 ca populaţie şi 42 ca suprafaţă.
În plus, Parisul este zilele acestea pentru trei săptămâni capitala sportului, gazda Jocurilor Olimpice de Vară 2024. Vineri seara, pe o ploaie nesuferită, planeta a asistat la spectacolul acvatic al deschiderii festivalului olimpic. Team Romania a defilat pe Sena cu o echipa de 60 de sportivi, le dorim succes, avem aşteptări mari şi sperăm să ne facă mândrii la fel de mult cât ne-au făcut tricolorii în Germania. Specialiştii care trasează obiectivele echipei spun că aspirăm la peste 10 medalii.
Din păcate ploaia de vineri din Paris a făcut imposibile spectacolul şi competiţia uniformelor în care au defilat pe apă echipele olimpice are ţărilor participante la competiţie. Pelerinele de ploaie au acoperit uniformele oficiale, ele însele o olimpiadă a diversităţii culturale a celor prezenţi. În orice caz, dacă nu ştiaţi, uniformele echipei Team Romania de la jocurile olimpice au fost create de designerul român Gyarfas Olah şi au fost executate de muncitorii români de la fabrica Pandora Prod din Focşani, o firma de familie înfiinţată în urma cu 30 de ani şi condusă astăzi de Doru Simiz. Nu aţi auzit nici de Pandora Prod nici de Doru Simiz, nu-i aşa? Ei bine, să ştiţi că este foarte posibil să aveţi în garderobă ceva fabricat la Focşani, cei de acolo lucrează pentru marile case de modă ale lumii.
Să lăsăm la o parte moda şi simbolistica uniformelor echipei olimpice, prima data create şi fabricate în România (Team Romania de la Tokyo 2021 a fost echipata de Joma, firma spaniolă de familie care a îmbrăcat naţionala de fotbal la campionatul european). Să coborâm cu picioarele pe pământ: în ultimii 15 ani România a pierdut pe bandă rulantă companii şi angajaţi din industria textila, îmbrăcăminte şi încălţăminte – datele ZF arată că în 2008 existau peste 11.000 de firme cu aproape 315 mii de angajaţi, numărul s-a redus în 2022 la sub 9.500 de firme unde lucrau în jur de 125 de mii de muncitori.
De ce este important să vorbim despre fabricile de producţie din Romania, oricare ar fi sectorul economic? Pentru că industria de manufactură, indiferent de capital, reprezintă şansa refacerii modelului economic al României în următorii 10 ani.
Avem datorie publica care creşte extrem de repede, avem deficit bugetar, avem deficit de cont curent, avem deficit de balanţă comercială.
Pentru a ne bate cu îndatorarea care se acumulează nu avem nevoie de naţionalizare, de suveranizare sau de ”românizare”, sa nu cădem în capcana asta.
Avem nevoie de o politica economică suplă, în trei puncte:
- o strategie de producţie industriala în domenii pe care să le declarăm de importanta naţionala şi în care să formăm sau atragem capital;
- o strategie de resursă umană prin care sistemul de educaţie să livreze personal specializat şi calificat pentru aceste domenii;
- o strategie de pregătire economică a diplomaţilor României care să devină astfel agenţi de vânzări în ţările unde activează.
Din 2025 încolo trebuie să ne concentrăm doar pe politica economică, nimic altceva, cu un Preşedinte şi un Premier a căror singur rol să fie implementarea politicii economice cu cele trei puncte ale sale.
Revenind la ţara Jocurilor Olimpice 2024. Românii au auzit de oameni celebri de cultura şi sport din Franţa, dar au auzit şi de Total, Dior, L’Oreal, Renault, Alcatel, Sanofi, Dassault Systems, Elf, Danone, multinaţionalele celebre din hexagon. Francezii au auzit despre oameni celebri de cultura şi sport din România, dar le va veni foarte greu sa numească o singură companie de la noi din ţară.
Un PIB puternic are la bază o strategie de formare şi atragere de capital pentru producţie industrială, de dezvoltare de resursă umană specializată şi calificată pentru producţie industrială şi de expansiune internaţională. Nu există nici o îndoiala că la sfârşitul olimpiadei vom vedea o corelaţie perfectă între numărul de medalii cucerite de atleţi şi PIB-ul tării din care provin.