Tata, inginer agronom, mi-a cerut in anii ’90 cupoanele pe care le-am primit cand statul incepuse privatizarea in masa, spunandu-mi ca vrea sa le transforme in actiuni la o fabrica de mancare. Stia, datorita profesiei, ca niciodata nu poti avea destule fabrici de mancare. A investitit in actiuni la fabrica de zahar din Ludus. Asadar, printr-o ciudata ironie a sortii devin co-actionar al statului roman la fabrica care face obiectul unei tranzactii din cercul vietii: dupa aproape 30 de ani de la privatizarea prin “marea cuponiada” producatorul din Ludus va fi probabil nationalizat de catre statul roman, spre a fi salvat de la faliment, si asta intr-o perioada cand fabricile de mancare sunt proprietati mult mai valoroase decat cifrele seci din rapoartele financiare.
Ni se spune ca pandemia, utilitatile, inflatia, Putin, ne-au dus in situatia dificila in care suntem astazi, fara energie, mancare, chimie si aparare. Nimic mai fals, nu sunt astea cauzele pentru care am ramas fara aceste sectoare strategice. Suntem unde suntem pentru ca guvernare dupa guvernare a trasat politici economice clientelare in loc sa avem o foaie de parcurs care sa ne faca independenti in zona fabricarii de energie, mancare, chimie si aparare.
Ni s-a spus ca fabricile din Romania sunt energofage, ineficiente, plasate inoportun in centrul oraselor, mai bine facem din ele mall-uri, cladiri de birouri si cartiere rezidentiale. Ni s-a spus ca putem sa ne “predam”, pentru ca fiind parte din Uniunea Europeana, ei ne vor ajuta oricand. Ni s-a spus ca industria este poluanta, s-o lasam sa plece spre Rusia si China. Ni s-a spus, discursuri pretioase, ca trebuie sa ne reinventam si sa orientam tanara generatie spre industrii digitale, inovative si creative.
Si ce a facut guvernare dupa guvernare?
Fara un plan pentru a pastra in tara productia de energie, mancare, chimie si aparare a nasit o rata criminala de dezindustrializare de 7 la 1, la 7 fabrici inchise s-a deschis una singura.
A inchis tot esafodajul de scoli, licee si facultati care insurubau sistemul de educatie la piata muncii, acum producem exod de creiere, analfabeti functionali si un NEET cu 7 puncte procentuale pentru media europeana.
A creat regimuri fiscale clientelare, impingand forta de munca catre domenii economice care nu au facut Romania mai competitiva sau atractiva fata de alte tari.
A tolerat complice evaziunea fiscala si munca la negru, de fapt le-a alimentat prin aceste regimuri fiscale clientelare.
Asadar, statul cumpara o fabrica de mancare, schimbare istorica de politica economica in guvernarea Romaniei. Clasa politica pare sa-si fi dat seama seama ca este mai practic sa guvernezi daca ai productie de energie, mancare, chimie si aparare. Ministrul Adrian Chesnoiu si echipa care a avut ideea nationalizarii sunt eroii mei daca tranzactia reuseste si statul reporneste fabrica de zahar din Ludus
Vom putea vorbi de reindustrializare doar daca coalitia de guvernare aduce la consultanta directori de fabrici din energie, mancare, chimie si aparare; daca inchide companiile de stat falimentare si investeste in productia de energie mancare, chimie si aparare; daca scolile, liceele si facultatile vor crea specialisti pentru productia de energie, mancare, chimie si aparare; si daca singurele regimuri fiscale speciale vor fi repartizate muncitorilor din productia de energie, mancare, chimie si aparare.
